Johnny Rotten: „Cântând în cluburi îți formezi „aripile” de artist, nu participând la The Voice, X Factor sau American Idol”

octombrie 9, 2016

John Lydon, a.k.a Johnny Rotten (frontman al trupelor Public Image Ltd și Sex Pistols) a făcut o „radiorafie” a industriei muzicale actuale.
„Nu mai este necesar să semnezi cu o casă mare de discuri. Eu am rupt orice legătură cu casele mari de discuri pentru a putea face muzica pe care o vreau, așa că nu pot și nu vreau să recomand nimănui să semneze vreun contract cu o casă de discuri. Este păcat că am ajuns în această situație, deoarece erau multe aspecte pozitive dacă obțineai un contract bun. În primul rând o casă de discuri mare te putea proteja, muzica ta nu ajungea atât de ușor pe Internet și nu putea fi copiată cu ușurință înainte de a lansa albumul propriu-zis.
Cel mai bun sfat pe care-l pot da unor artiști aflați la început de drum, este să ignore topurile. Dacă țintesc către acest gen de succes atunci trebuie să știe că au nevoie de manageri de producție, organizatori capabili să pună în scenă un show bun și vor intra într-un „malaxor” nebunesc.
Din păcate, mulți tineri trăiesc cu impresia că The Voice, X Factor sau American Idol sunt singurele „porți” către succes. Se întâmplă acest lucru pentru că doar asta văd la televizor. Din nenorocire, astfel de show-uri TV au exact efectul opus asupra carierei lor. Niciun concurent la astfel de show-uri nu va putea fi numit după terminarea concursului, un „live performer” bun. „Aripile” unui artist se formează cântând cât mai mult în cluburi, în fața unui public real. La astfel de show-uri TV iei câteva lecții de canto și… cam atât.
Cântările din cluburi mici, prăpădite, murdare sunt esențiale. Așa se formează o trupă, un artist, acolo găsește energie reală. Din păcate, astfel de cântări sunt mai puțin mediatizate, iar oamenii nu prea mai află de ele. Cea mai mare tragedie a industriei muzicale moderne este faptul că se închid tot mai multe cluburi. Asta va grăbi moartea muzicii și vom avea parte până la urmă de tâmpenii de genul karaoke. Eu asta văd că se întâmplă în 2016. Trupele, artiștii nu mai au unde să cânte. Ca să nu mai spun de premiile industriei americane… De 10 ani văd aceleași 10 fețe. Când apare un artist nou, poți „mirosi” ușor câți bani s-au băgat în artistul respectiv. Nu e un accident că toată lumea îndrăgește artistul sau trupa respectivă. S-au băgat milioane de dolari în promovarea respectivilor, iar acest lucru este îngrozitor de urât. Și este chiar împotriva ideii de MUZICĂ.
Atenție și la pericolul de pe Internet. Există niște „construcții” piramidale unde se presupune că vă ajutați unii pe alții, dar într-un final vă pierdeți pe drum și vă pierdeți identitatea și vă veți da seama că de fapt masele v-au schimbat pe voi și nu invers.
Până la urmă e important să rămâneți fideli propriilor voastre convingeri, să cântați mult pentru că lucrurile nu sunt chiar fără speranță. Sunt convins că va exista un alt curent cultural care va reuși să așeze lucrurile pe un făgaș normal”.

sursa: Classic Rock Magazine