Muzica anilor '80: UB40, povestea fascinantă a „jamaicanilor“ din Birmingham

1
131

UB40 in 1990 aArticol preluat de pe site-ul okmagazine.ro
Povestea lor a început atât de frumos și simplu, în zilele lipsite de griji ale unei adolescențe influențate de un curent muzical atât de colorat, într-o Anglie atât de gri. Cine nu-și aduce aminte de cântecele celebre precumRed Red Wine sau Kingston Town și de acea voce cu accente „negre“ a solistului trupei, cel atât de roșcat?
Ei bine, da, este vorba despre o trupă britanică care a ajuns să cânte reggae mai bine decât jamaicanii, numărând mai mult de 50 de single-uri în topurile din Marea Britanie și, mai ales, peste 70 de milioane de albume vândute în întreaga lume. Mai mult, cei opt englezi și muzica lor atipică pentru ce se asculta prin Regat au fost nominalizați de patru ori la premiul Grammy pentru cel mai bun album reggae, ceea ce spune multe despre influența lor în industria muzicală.
După cum spuneam, povestea lor a început în atmosfera gri a orașului industrial Birmingham, mai exact în decembrie 1978, data înființării celei care avea să devină cea mai bună formație britanică de muzică reggae, dub și ska, cele două fiind alte subgenuri cu origini caraibiene.
La început au fost ei: frații Robin și Ali Campbell, chitarist, respectiv solist, fiii artistului folk de origine scoțiană Ian Campbell, rapperul și trompetistul Astro, saxofonistul Brian Travers, Michael Virtue la clape, toboșarul Jimmy Brown, percuționistul Norman Hassan și basistul Earl Falconer, toți prieteni și vecini într-un carier populat de indieni, negri și albi din clasa muncitoare.
Cea mai interesantă parte din devenirea lor este legată de alegerea numelui UB40, care nu are nimic artistic în el, ba din contră, are valențe birocratice. Bănuim că titulatura aceasta spune totul: Unemployment Benefit Form 40. Este vorba despre acele documente pe care trebuiau să le completeze șomerii care cereau ajutor social din partea guvernului britanic, pe vremea în care s-a format trupa.
Cei opt muzicieni au adoptat repede această denumire, cu atât mai mult cu cât au considerat că li se și potrivește: toți erau, până la urmă, șomeri. Dar știau să facă rost de bani în cele mai nebănuite moduri. Solistul Ali Campbell, de exemplu, pe atunci în vârstă de 17 ani, s-a îmbătat rău și a jignit pe cineva într-un bar, primind, ca răspuns, un ciob de sticlă în față. Cu banii primiți drept compensație, 4.000 de lire streline, după ce l-a dat în judecată pe individ, muzicianul a cumpărat o chitară și un set de tobe pentru el și alte instrumente pentru colegii lui de trupă.
(…)
Și au dat-o, odată cu lansarea în State a hitului cu care îi asociem azi pe britanici, și anume faimosul Red Red Wine, cântec care a ajuns pe locul întâi în topurile americane, în 1988, deși este vorba despre o piesă de pe albumul Labour of Love, vechi de cinci ani. Dar nimeni nu s-a plâns, e bine ca munca ta să fie apreciată chiar și după cinci ani, mai ales când asta s-a întâmplă pe tărâmul făgăduinței. Când Ali și ai lui au văzut că americanilor le plac coverurile (piesa de mai sus fiind o versiune a unui cântec de-ale lui Neil Diamond), aceștia au revenit cu un nou astfel de disc, Labour of Love II (1989), și cu trei noi piese de succes, toate adaptări: The Way You Do the Things You Do (The Temptations), Here I Am/Come and Take Me (Al Green) și Can’t Help Falling in Love(Elvis Presley), ultima fiind inclusă și pe coloana sonoră a filmului Sliver, cu Sharon Stone în rol principal.
Era anul 1988, când visul din copilărie a trupei încântate de tot ceea ce însemna cultura reggae a devenit realitate. Cei opt membri de la UB40 au cumpărat circa 110 hectare de pământ pe o insulă la sud de Jamaica. „Ne-am spus: De ce să nu ne cumpărăm un loc în care să construim câteva case, un magazin și un bar și să avem mica noastră comunitate?“, a mărturisit, atunci, Robin Campbell revistei Rolling Stone. Zis și făcut. Extravaganțele de genul ăsta avea să-i coste, însă, peste ani, pe membrii UB40, cinci dintre ei, inclusiv solistul Ali Campbell, declarându-și falimentul în 2011. Bine, în cazul lui Ali, poate că starea lui financiară are legătură și cu familia numeroasă, muzicianul fiind tatăl a nu mai puțin de opt copii, doar doi proveniți din mariajul actual cu Julie Campbell (47).
Declinul formației a început în anii 2000, mai ales odată cu plecarea pionului principal din trupă și cel mai recognoscibil membru al ei, solistul Ali Campbell, în 2008. Aceasta îi spunea, astfel, Adio formației UB40, după o aventură muzicală de 30 de ani. Motivul oficial: voia să se dedice proiectelor solo. Motivul mai aproape de realitate: disputele cu ceilalți membri ai formației și cu impresarii. Surpriza a venit câteva luni mai târziu, când cei șapte muzicieni rămași în trupă și l-au ales ca nou solist pe un alt frate al lui Ali, Duncan, cu un an mai în vârstă decât fostul solist. Din păcate, însă, e de ajuns să asculți o înregistrare dintr-un concert live al trupei UB40 în noua formulă pentru a-ți da seama că diferența dintre cei doi frați e ca de la cer la pământ. Duncan nu poate cânta…
Este ceea ce declară și Ali, ajuns azi la vârsta de 56 de ani, de câte ori are ocazia să vorbească de formația ce-și continuă existența fără el.
„Am fost obligat să părăsesc trupa și să mă uit cum ceilalți băieți distrug moștenirea numelui nostru, acceptând cântări în locații mici. I-am privit pe frații mei cum îmi distrug cântecele. Ultimul lor album a fost unul country (n.r. Getting Over the Storm), aceasta a fost ultima picătură care a umplut paharul. Atunci mi-am zis că e cazul să-mi recuperez formația și bunul ei renume“, avea să declare Ali, care n-a mai vorbit cu cei doi frați ai lui, Robin și Duncan, de opt ani. Și se pare că nici nu se întrezărește vreo împăcare între cei trei, Ali avertizând în numeroase interviuri că, dacă azi ar fi închis într-o cameră cu frații lui, s-ar lăsa cu bătaie…
Cu atât mai mult cu cât Ali s-a ținut de cuvânt și și-a încropit alături de foștii membri Astro și Mickey Virtue o a doua trupă UB40, pe lângă cea rivală, care există deja. Iar unul dintre frații lui, Robin Campbell, nu se lasă nici el mai prejos: „Ali vinde bilete din postura de UB40, lucru pe care el nu-l mai reprezintă. Se folosește de numele nostru deoarece nu poate vinde cântări solo.“
Întrebarea este: pe care dintre aceste trupe cu același nume o ascultă, astăzi, fanii? Noi am zice că tot vocea lui Ali se confundă cu acel UB40 care făcea furori în anii ‘80. Noi și înregistrările video, după cum spuneam…
 
sursa: http://okmagazine.ro/agenda/va-amintiti-de-ub40-aflati-povestea-jamaicanilor-din-birmingham/index.html
 
 

 

Follow me
Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

  1. Wow!! Multumesc pentru articol, imi place foarte mult UB40! 🙂 Parerea mea este aceeasi cu cea a autorului articolului: nu se poate UB40 fara Ali Campbell… Vocea lui este unica.
    O mica eroare s-a strecurat, totusi: „Can’t Help Falling In Love With You” nu este din „Labour of Love II” (1989), al carui major hit a fost „Kingston Town”, neamintit de autor, ci din „Promises & Lies” (1993).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here