SLASH feat. MYLES KENNEDY & THE CONSPIRATORS LA SALA PALATULUI (5.02.2013)

0
11

Slash la Sala Palatului
Slash la Sala Palatului

Articol de Iulia Radu
Sunt multe de spus despre acest concert. Abia aşteptam să-l văd pe Slash, deşi, recunosc, n-am fost niciodată un mare fan Guns N Roses. Îmi plac unele piese, dar nimic mai mult. Dacă anul trecut, Axl Rose şi colegii lui din GNR mi-au lăsat o amintire plăcută (fără să mă entuziasmeze prea mult), a picat greul pe Slash să salveze imaginea formaţiei în ceea ce mă priveşte.
În încercarea de a intra în atmosfera de concert, înainte de a pleca de acasă am reascultat ultimele două albume solo ale chitaristului (Slash şi Apocalyptic Love). De pe primul îmi plac foarte mult piesele interpretate alături de Ozzy şi Ian Astbury, în timp ce al doilea îmi place în întregime şi mă bucur că mi-a oferit ocazia să-l descopăr pe Myles Kennedy. Am mers puţin şi spre începuturile carierei lui Slash. Trupa Hollywood Rose mi-a plăcut în mod deosebit (aici puteţi asculta piesa Reckless Lifehttp://www.youtube.com/watch?v=b8qI-GyAfIw ). Dar mi-a plăcut şi trupa Slash’s Snakepit (aici puteţi asculta Mean Bonehttp://www.youtube.com/watch?v=avLRqD478xo ) şi Slash’s Blues Ball (puteţi asculta piesaThe Thrill Is Gonehttp://www.youtube.com/watch?v=N-PgHRunEQc ). Mi-am reamintit şi de Velvet Revolver (aveţi aici un cover reuşit după Wish You Were Here – http://www.youtube.com/watch?v=64_qnMmpqdg ). Despre premii putem vorbi mult. În 2009, revista Time l-a inclus în clasamentul The 10 Best Electric Guitar Players, în timp ce în 2011, revista Rolling Stone l-a inclus pe locul 65 în clasamentul The 100 Greatest Guitarists Of All Time. În 2008, revista Guitar World a pus pe locul 6 solo-ul lui Slash din November Rain în clasamentul The 100 Greatest Guitar Solos. În 2004, revista Total Guitar a pus pe locul 1 riff-ul lui Slash din Sweet Child O’ Mine în clasamentul The 100 Greatest Riffs.
Invitatie la concertul SlashRecunosc că nu m-am dus la concert cu cele mai „senine” gânduri. Cu vreo două luni în urmă, când am fost contactaţi de organizatori pentru a fi parteneri media la acest eveniment, m-am bucurat sincer. Concertul a fost promovat pe site şi în emisiune, am vorbit cu organizatorii pentru un eventual concurs sau interviu cu oaspetele nostru (toate acestea pentru o mai bună promovare a concertului). Ni s-a răspuns că probabil nu vor face concurs, iar cu interviul încă nu era nimic stabilit. I-am înţeles pe organizatori şi timp de o lună ne-am făcut treaba ca la carte. Cu o săptămână înainte de concert, am primit un mail de la PR-ul evenimentului, Andra Vasile, în care eram anunţaţi că Slash şi Myles Kennedy acordă interviuri partenerilor media. Buuuun. Bucurie mare! Am început să mă documentez, să citesc interviuri cu Slash, să încerc să evit întrebările care apar de fiecare dată. Numai că, în doar câteva zile, am ajuns de la extaz la agonie. Andra a revenit cu un mail în care anunţa că Slash acordă interviuri doar pentru 4 dintre partenerii media (Jurnalul Naţional, Antena 3, Rock FM şi Metalhead.ro). Eu abia acum am aflat că rockerimea stă pe Antena 3… Între două strigături cu Băsescu, Slash pică la fix! Deci, mi-a fost clar că până acum n-am urmărit postul TV care trebuie. Le mulţumesc pe această cale organizatorilor că mi-au arătat calea spre lumină. Sunt alt om! Sigur că e dreptul fiecărui organizator să îşi aleagă strategia de promovare a unui eveniment! Dar nu-mi place să fim puşi pe picior de egalitate cu alţii care ori au audienţe mult mai mici, ori nu au nicio legătură cu muzica. Ştiu că noi ne-am onorat parteneriatul, iar în schimb ni s-a promis şi apoi ni s-a refuzat un interviu, nu am primit nici acreditare foto, iar după eveniment nu am primit din partea organizatorilor nici măcar o fotografie oficială sau lista pieselor cântate în concert. Fapt care spune mult despre modul în care înţeleg cei de la Phoenix Entertainment să colaboreze cu partenerii lor media. La sală nu am primit nici măcar un ecuson, sau ceva care să semene a acreditare, sau măcar o invitaţie care să arate cât de cât ok şi pe care să vrei să o păstrezi după eveniment. Ni s-a înmânat hârtia scanată mai sus.
Dar să revin la povestea concertului…
5 februarie 2013. Am ajuns devreme la Sala Palatului. Lume puţină la intrare, la casa de bilete şi mai puţini. Am întrebat dacă mai sunt bilete. „La toate categoriile de preţ”, mi s-a răspuns (!). Câţiva bişniţari (mai puţini ca la alte concerte) mi-au tot oferit bilete (la preţ redus) până la intrarea în sală.
Înăuntru rockerii se regăseau cu greu. „Urăsc Sala Palatului… Am mai fost aici la concertul formaţiei Celelalte Cuvinte… nu ai loc să te mişti în voie”, spunea Răzvan (28 de ani) destul de nervos. „Nu ştiu de ce l-au adus la Sala Palatului, preferam Polivalenta sau Arenele Romane unde ar fi putut să pună un cort încălzit”, era de părere Adi (31 de ani). „Sala Palatului e cea mai proastă alegere pentru un concert rock… Stai ca la operă… nu poţi să bei şi tu o bere ca lumea, nu poţi să fumezi o ţigară… e mai rău ca la închisoare”, a declarat Cristi (25 de ani).
Deschiderea a fost asigurată de byron printr-un recital de 30 de minute foarte bine primit de public.
M-a surprins plăcut faptul că Slash a urcat pe scenă la ora anunţată (20.30). Au urmat 2 ore de rock adevărat. Alături de Slash şi Myles Kennedy au fost pe scenă Todd Kerns (bas, care a şi cântat cu vocea două piese), Frank Sidoris (chitară ritmică) şi Brent Fitz (baterie). Publicul (peste 3.000 de oameni – de la 2 la 70 de ani) s-a ridicat în picoare în momentul în care artiştii au păşit pe scenă, şi au rămas în picioare pe tot parcursul recitalului. E drept că am văzut mai puţini tineri scuturându-şi pletele în voie. Reacţie puternică din partea sălii a fost la piesele GNR: Nightrain, Civil War (unde l-am putut admira pe Slash cântând pe o chitară cu două grifuri), Rocket Queen, Sweet Child O’Mine, Welcome To The Jungle şi Paradise City. Dar ne-am bucurat şi de piese de pe noul album (Apocalyptic Love) precum şi de piese din repertoriul Slash’s Snakepit sau Velvet Revolver. Slash a salutat publicul după 45 de minute şi a făcut-o atât de natural şi de cald încât ne-a înmuiat pe toţi. Ne-a bucurat cu câteva solo-uri absolut fantastice. Atunci când susţine un solo, Slash lasă impresia că în acele minute nu mai există nimeni şi nimic în afară de chitara lui. Parcă este undeva, într-o lume ştiută doar de el, de unde revarsă asupra spectatorilor o cascadă de note muzicale. E o plăcere să-l asculţi şi să-l priveşti în timpul solo-urilor.
Myles Kennedy m-a impresionat încă din momentul în care am ascultat albumul acasă. Iar acum că l-am văzut live începe să-mi placă din ce în ce mai mult! Este exact aşa cum mi-l închipuisem după ce l-am ascultat prima dată: energic, plin de viaţă şi extrem de charismatic. La două piese (Doctor Alibi şi Welcome To The Jungle) i-a cedat locul colegului său de la bas Todd Kerns, care s-a dovedit a fi la fel de simpatic şi cu o voce la fel de bună. Show-ul s-a încheiat cu Paradise City şi o baie de conffetti (pe scenă fiind amplasate două tunuri de conffetti).
La final, am stat de vorbă cu câţiva spectatori.
Elena (19 ani): „A fost un super show! Aş fi vrut mai multe piese Guns, dar a fost bine şi aşa”.
Nicole (23 de ani): „M-am simţit fantastic, chiar dacă a fost la Sala Palatului. S-a auzit destul de prost, din păcate. În fine, mă bucur că l-am văzut! Sper să revină şi să fie în aer liber”.
Ioana (21 de ani): „Concertul mi-a plăcut! Eu îl ador pe Slash. Dar am o mare nemulţumire! Am stat în spate, acolo am avut loc şi mi-aş fi dorit să-l văd şi eu pe Slash ca lumea. Era chiar atât de greu să pună două ecrane ca să vadă şi proştii care au dat „doar” 160 de lei pe bilet?! Mi s-a părut o mare nesimţire să nu-mi dea şansa să-l văd şi eu ca lumea”.
Vlad (34 de ani): „E un mare chitarist! E uriaş! Sunt uluit… nu-mi revin! A avut solo-uri fantastice! N-ai ce să mai zici după un asemenea show”.
Adriana (29 de ani): „Doar pentru Slash puteam să calc în Sala Palatului. A fost cel mai tare concert pe care l-am văzut eu în viaţa mea! Sunt fan Guns de când mă ştiu şi iubeam această formaţie pentru Slash. Este un om fabulos, un chitarist extraordinar şi sper din tot sufletul să-l prind la ieşire şi să iau un autograf de la el”.
Mihaela (24 de ani): „Slash is amazing! Dar asta ştiam deja! E un tip de milioane! Păcat că sunetul nu a fost foarte bun. La piesele noi nu am înţeles versurile, la cele din repertoriul Guns le ştiam oricum. Puteau să pună şi un ecran ca să-i vedem şi noi mai bine. Şi tot la bile negre pun şi faptul că au ales prost locul desfăşurării evenimentului. Nu am putut să beau şi eu o bere ca lumea sau să fumez o ţigară”.
Alexandru (17 ani): „În mod clar, eu când o să mă fac mare vreau să fiu Slash. E idolul meu! Eu mi-am văzut, practic, visul cu ochii. Nu ştiu dacă o să-mi revin vreodată după concertul acesta”.
Setlist: 
Halo
Nightrain (piesă Guns N’ Roses)
Ghost
Standing in the Sun
Back From Cali
Civil War (piesă Guns N’ Roses) 
Shots Fired
Serial Killer (Slash’s Snakepit)
Not for Me
Doctor Alibi (Todd Kerns vocal)
Watch This
Bad Rain
Rocket Queen (piesă Guns N’ Roses)
No More Heroes
Starlight
Anastasia
You’re a Lie
Sweet Child O’ Mine (piesă Guns N’ Roses)
Slither (piesă Velvet Revolver)
Bis:
Welcome to the Jungle (piesă Guns N’ Roses cu Todd Kerns la voce)
Paradise City (piesă Guns N’ Roses)

Follow me
Follow me

Ultimele postari ale lui Andrei Partos (vezi toate)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here