EXCLUSIVITATI

SCORPIONS LA ZONE ARENA (9.06.2011)

ianuarie 6, 2013

KLAUS MEINE - SCORPIONS LA ZONE ARENA — KLAUS MEINE – SCORPIONS LA ZONE ARENA

Articol de Iulia Radu
Parcă l-am prins pe Dumnezeu de un picior când am aflat că trupa Scorpions revine în România! Ştiu, unii dintre voi veţi spune: „Păi, au fost de atâtea ori la noi”. E adevărat. Dar eu nu i-am prins „niciodată”. Îmi amintesc şi acum momentul în care, Andrei mi-a dat cel mai recent album al lor, Sting In The Tail. Nu l-am ascultat, aşa cum fac de obicei, imediat. Au trecut câteva zile până când mi-am amintit de el şi i-am dat „play” întâia oară. A rămas pe repeat câteva zile bune. Îmi place şi ordinea în care sunt aşezate piesele pe disc. Adevărate imnuri dedicate muzicii rock!
La conferinţa de presă au declarat: „Vrem să ne retragem acum, cât mai putem fi asemuiţi cu un uragan rock, n-are sens să aşteptăm să ne transformăm într-o furtună tropicală”. Şi ca să vedem exact diferenţa, joi, 9 iunie, am avut parte, pe la prânz, de o furtună (vânt puternic, ploaie mare, grindină pe alocuri) şi de un „uragan rock” seara, sub un cer senin, luminat de o jumătate de lună. Magnific!
Dar, să o luăm cu începutul. Am ajuns la Zone Arena în jur de ora 18.00. Cred că nu mai venise nici un jurnalist pentru că nimeni nu ştia pe unde intră presa. Nici un gardian (de la nicio intrare) nu auzise de vreo intrare pentru ziarişti sau de vreun loc amenajat special pentru ridicarea acreditărilor. M-am fâţâit pe trotuar până când am întâlnit alţi colegi de presă, la fel de dezorientaţi, ca şi mine. Bine că nu a durat mult. După vreo 15 minute, am zărit-o pe Diana Georgescu (PR Project Events) şi am intrat.
Înăuntru, lume multă. Marea majoritate erau tineri (25-35 de ani). Ca şi mine, cei mai mulţi dintre ei, vedeau Scorpionspentru prima dată. Ca să nu-mi ies din mână şi, în mod evident, curioasă să aflu părerea celor prezenţi la eveniment, am trecut la un sondaj. I-am rugat pe oameni să numească primele 3 piese din repertoriul Scorpions care le vin în minte. Iată cum arată clasamentul:
1. Wind Of Change (98 de voturi)
2. Send Me An Angel (95 de voturi)
3. Still Loving You (93 voturi)
4. You And I (90 de voturi)
5. Holiday (82 de voturi)
6. Rhythm Of Love (78 de voturi)
7. White Dove (73 de voturi)
8. Blackout (66 de voturi)
9. Humanity (59 de voturi)
10. Big City Nights (51 de voturi)
11. Rock You Like A Hurricane (50 de voturi)
12. Raised On Rock (45 de voturi)- de pe albumul nou!!
13. Always Somewhere (32 de voturi)
14. Is There Anybody There (29 de voturi)
Între timp, a urcat pe scenă Cristian Becker & Avenue. Aşa că m-am mai plimbat prin mulţime în căutarea unor fotografii inedite. În Gazon B, rockerii ocupaseră deja cele mai bune locuri „pe gard”. Băieţii erau la bustul gol, încinşi fie de soare, fie de paharele de bere cu care erau aprovizionaţi de prieteni (grupurile erau bine organizate: unii ţineau locurile la gard, alţii mergeau la coadă la bere şi suc). Fetele, cocoţate pe gard sau pe umerii băieţilor, erau parcă din ce în ce mai gălăgioase. „O să cânt cât pot de tare la Rock You Like A Hurricane şi la You And I”, zice cu hotărâre Simona (27 de ani, Bucureşti). Am văzut câteva domnişoare care se rugau de băieţii din grupul lor să le înveţe să fluiere „Nu ne iese la Wind Of Change”.

În jurul orei 19.00, şi-au început recitalul băieţii de la Trooper. Foarte bine primiţi de public, care, între timp devenise şi mai numeros.
Hail, Hail, A Sting In The Tail
Pe măsură ce ne apropiam de ora anunţată pentru începerea concertului, eram din ce în ce mai nerăbdătoare. Mai ales, că am fost, pentru prima dată, în faţa scenei pentru a putea face fotografii. E o senzaţie unică. Şi nici nu se putea un „debut” mai bun pentru mine. Băieţii de la Scorpions au venit pe rând în faţa fotoreporterilor. Aşa că mi-au „uşurat” considerabil munca. M-am nimerit în partea lui Matthias Jabbs şi mă bucur că a fost aşa. Fetele care mi-au vorbit despre el şi despre zâmbetul lui, aveau mare dreptate! Primele 3 piese le-am trăit în faţă. Mi-a tresărit inima de bucurie când am auzit primele acorduri ale piesei Sting In The Tail.
Pe Kottak l-au teleportat pe scenă extratereştrii…

…altfel nu-mi explic! De obicei, bateristul este bine „mascat” de instrumentul său, abia dacă-l vezi (motiv de frustare pentru unii dintre ei, după cum am citit). Ei bine, pe Kottak nu aveai cum să-l ratezi. În primul rând, partea scenei pe care era aşezată bateria, s-a ridicat mai bine de 2 metri deasupra colegilor săi de trupă. Apoi, omul şi-a petrecut mult timp cocoţat pe baterie salutând publicul, ba chiar a şi închinat un pahar de bere în cinstea celor prezenţi la eveniment. A şi alergat cu colegii lui până în buza scenei şi a ridicat deasupra capului steagul României. În restul de timp rămas a bătut toba… artistic (a rotit beţele pe degete, a luat o gură „sănătoasă” de bere, de apă pe care le scuipa periodic în aer). Oricum, a avut o prezenţă exotică pe scenă. La momentul lui solo, şi-a scos tricoul (pe spatele căruia scria: ROCK AND ROLL FOREVER) pentru a ne arăta că acelaşi mesaj era tatuat pe spatele lui. Pe piept, Kottak şi-a tatuat propriul nume (care apărea scris şi pe setul de tobe).

M-am bucurat să văd Scorpions. Rămâne unul dintre cele mai bune concerte văzute în acest an. Un show de 2 ore, susţinut în faşa a aproximativ 20.000 de spectatori. Atmosferă fantastică. Publicul a cântat cap-coadă piese precum Still Loving You, Wind Of Change, Rock You Like A Hurricane. De pe cel mai recent album, au cântat 3 piese: Sting In The Tail, Raised On Rock şi The Best Is Yet To Come. Ultima a fost cântat la refren de toţi spectatorii. Recunosc, nu mă aşteptam, dar m-am bucurat nespus de mult! Tot atunci a mai „răsărit” pe scenă un chitarist, „din noul val”, după cum a spus Klaus Meine. Nu ne-a spus şi cum îl cheamă, dar voi reveni asupra acestui moment, când voi avea toate informaţiile. Tânărul a rămas pe scenă doar la piesa The Best Is Yet To Come.
Matthias Jabs a zâmbit mereu. A avut un moment solo, în care şi-a „turat” chitara, care a sunat mai ceva ca o motocicletă. Moment scurt şi drăguţ.
A fost un concert care mi-a redat pofta de viaţă. Dacă ar reveni, m-aş duce negreşit să îi mai văd.