ARMINDEN CU NICU ALIFANTIS sau MAGIA DEGETELOR PE STRUNE

Articol de Dan Marian Țăpligă-Dăneț / 29-30 aprilie 2021

mai 25, 2021

375

Motto: (strofe ale sărbătorii 1 Mai, de diverși autori)

1-Râde iarăși primăvara, peste câmpuri, peste plai Veselia umple țara , c-a sosit întâi de Mai.

2-Jos, sub nucul aromatic, toți la umbră se așază; Cobza, naiul și vioara pe arminden îl serbează.

Hai să râdem la soarele primăverii, în carantina tristă și dictatorială ! Hai să fredonăm ceva ! Hai să privim tricolorul pe stăzi ! Hai să zburdăm cu barca în Cișmigiu! Hai să ne spovedim în Postul Paștelui 2021! Hai să văruim starea noastră ! Hai să fotografiem cu privirea și respirația mascată: magnoliile, macii, melcii, lalelele cu floarea ca ouăle de Paști! Hai să ascultăm pe folkiști în parcuri sau în piețe…că e 1 Mai!!!

,,Zii din degete!,,…,,Ciupește-o, cum știi mai bine…!,,… parcă se aud din eter îndemnurile vocale ale actorului Florian Pittiș, către colegii lui de scenă, folkiștii fostului Cenaclu Flacăra și ai fondatei sale trupe Pasărea Colibri. Mulți folkiști ciupesc sau zgândără corzile chitarei, le gâdilă plăcut sau le sperie dinamic… Unii oferă, prin ele, nostalgii, alții manifeste…Unii pronunță tare, alții șoptesc… Unii râd, alții plâng…pe corzile chitarelor.

De ce unii folkiști nu au aderat la trupa Pasărea Colibri în formula de 4 membri (un actor și 2 folkiști, 1 clăpar) și au făcut un alt dublu-tandem Cei 4 Corifei? Pentru că repertoriul Păsării Colibri se dorea unul relaxant, optimist, morișcător, moralizator și poate clăparul deranja prin forța pianinei sale, la onduleurile chitarelor reci? Poate, pe ansamblu, trupa Pasărea Colibri părea ceva ambulant, popular, sărbătoresc, bășcălios, cu apariții în parcuri și piețe, ca de bâlci ?

Iar Cei 4 Corifei căutau liniștea textului, a ambianței de interior și a audiției detaliilor muzicii instrumentelor lor reci…? Totul e posibil…

Scriam de chitare…

Orice magazin de instrumente muzicale expune și vinde chitare. Orice om poate deține o vioară sau o chitară, ca pe o dovadă a iubirii sale de muzică. Grecii aveau un proverb: În casa unde se aude muzică, acolo sunt oameni buni. Este o definiție a bunătății omului, prin iubirea sa de muzică? Atunci da, azi poți fii păcălit, căci de la multe ferestre de mașini sau case, aparatura electronică de telefonie mobilă, radio, televizor sau combină muzicală (casetofoane, magnetofoane și pick-up-uri cândva) difuzează muzică sub diverse tonalități și cuvinte…

Orice om poate deține o vioară sau o chitară, ca propietar, cumpărător sau ștergătorul ei de praf…Dar în condițiile acestea, chitara nu cântă… Cântarea chitarei este viața ei, este Duhul ei de Cânt…

De ce Elvis Presley sau John Lennon nu și-au dorit să aibă fiecare un coșciug în formă de cutie de chitară? Pentru că în cutia ei, chitara nu cântă… e un trup de lemn cu plete de metal, singur și tăcut. Omul cu chitara, artistul-chitarist trebuie să rămână, în memoria fanilor și a istoriei muzicale, doar cântecul chitarei sale, ci nu chitara lui…

Cine insuflă, instrumentelor și chitarei, Duhul Inspirației de construcție și Duhul Realizării lor??? Ca apoi, cine insuflă chitarei, Duhul Cântului? Să pornim de la Cine însuflă, omului, Duhul de Viață… Apare ierarhia Duhurilor…Dumnezeu insuflă omului Duhul de Viață pentru om și de Inspirație și Creație pentru instrument, iar omul insuflă instrumentului Duhul Cântului…

Așa se nasc LUTIERII, INSTRUMENTIȘTII-CHITARIȘTI, ACORDORII, COMPOZITORII, CANTAUTORII, SOLIȘTII CHITARIȘTI, SOLIȘTII VOCALI-CHITARIȘTI, FOLKIȘTII, ROCKERII…CU ISTORIA LOR MUZICALĂ. Și chitarele se înmulțesc la corzi de la 4 corzi la 6, la 12, la 24, cu 1-3 grifuri…cu sunete acustice sau electronice…

Fie că este compozitor la chitară sau acompaniază alți soliști, că se auto-acompaniază chitară-voce sau se exprimă solo, chitaristul folosește degetele sale. O să mă contrați, spunându-mi că și bătătorii la mașina de scris cam dispărută, că IT-știi folosesc degetele pe tastele-butoanele laptopului, dând muzica textelor sau programelor respective… O să vă răspund că și sculptorul mânuiește ciocanul sau lutul, că bunica-mama-soția-oricare face cozonaci cu degetele din coca dospită… Dar toate nu se aseamănă cu DEGETELE CHITARISTULUI…

Dacă degetele IT-stului le vedem, ca și pe cele ale bucătăresei sau sculptorului, pe cele ale chitaristului le auzim… și ne punem întrebarea: Unde lucrează acestea până să ne cânte nouă mirific??? Cine lucrează în ele? Cine umblă în ele? Cine le alege ca buricele lor să împingă o parte a strunei, în zona bulinei cutiei de rezonanță și în zona grifului, iar struna, ridicată și apăsată, să asculte porunca buricelor și să dea răspunsul cuvenit, pentru urechile lui și ale noastre…??? Cine, cine, cine???

Sunt ore de Ambiție? De Dexteritate? De Dibăcie? De Digitație? Forța, Talentul, Harul, Valoarea chitaristului? Trebuie analizat sau tăcut în fața degetelor lui! Toate pentru a produce Sunetul, Melodia, Cântecul… apoi Muzica… Ascultăm multe cântece, dar nu toate înseamnă muzică…Avem multe surse audio, azi, chiar telefonul mobil cu căști, la purtător… dar nu toate sunetele din telefon ne mulțumesc…

NICU ALIFANTIS întruchipează MUZICĂ

Iată că pe pământul vechii Dacii, când mai mare, când mai mic… numele NICU ALIFANTIS întruchipează MUZICĂ. Chiar el recunoștea că nu aparține unui singur gen muzical (folk)… Cât de liniștitoare e muzica ciocănitorilor sculptată în copaci! – afirma în 2016, artistul nostru. [Copacul, din observația de mai sus, poate fi simbolul chitarei (sau al toacei bisericești)…]

Compune chitaristic, interpretează chitaristic, cântă vocal, acompaniază și își realizează singur acompaniamentul orchestral la chitară la compozițiile sale (numite cu titluri sau cu un vers frânt: Aproape liniște, Ce bine că ești, Ea are flori pe balcon, Pasul tău de domnișoară, Balada Dromaderilor, Poștalionul), când este solo în recital, uneori folosind degetare speciale (cum numai regretatul Dan Andrei Aldea folosea, la piesa Brad Bătrân, în Cenaclul Flacăra) sau făcând percuție digitală pe suprafața de lemn sau de metal a chitarei alese pentru acea compoziție (expl.: la Gărâna Folk Festival 2016/ https://www.youtube.com/watch?v=7Z5l_-EtEfM).

Zii din degete! – spunea Florian Pittiș… Degetele lui NICU ALIFANTIS sunt foarte importante, în toată complexitatea instrumentistică, componistică și vocală a MUZICII SALE… Le-am văzut de aproape prin intermediul camerelor de luat vederi TV. Dansează cu dreapta pe strune, în timp ce stânga dă tonul necesar. Vorbesc degetele acelea…Degetele lui spun nota, spun melodia, spun cântul, spun muzica… Care le este secretul ? Care le este taina???

Nicule, servește-ne cu o apetisantă muzicală pe corzi de tăieței!

Nicule, prepară-ne un desert muzical, cum știi tu mai bine! (Mircea Vintilă are o piesă: Dragostea e o salată) Nicule, salvează-ne cu un vaccin muzical din seringa ta ondulată ! Precum bunica oricăruia devine cea mai știutoare policlinică la nevoia nepotului sau cea mai felurită cantină la poftele nepotului, la fel este EL: bucătar și doctor… de inimă albastră ! Iar MUZICA LUI: hrană și terapie…la bine și la rău, la ananghie și la bucurie!

Chirurgul folosește degetele. Marele ortoped pediatru Pesamosca Alexandru (care m-a salvat, in 1961, de la moarte) făcea minuni cu degetele sale în trupul copiilor operați. NICU ALIFANTIS face magie cu degetele lui, în trupul chitarelor, printre strunele lor. Așa cum ciocănitoarele sculptează muzica lor în copacii pădurilor, ALIFANTIS pătrunde MUZICA SA în trupurile ascultătorilor săi…care nu sunt puțini deloc! !

După ce l-am rugat pe MAGICIANUL ALIFANTIS să ne hrănească și vaccineze muzical, să-l rugăm, să ne dea și rețeta sau recepta DEGETELOR performanțelor sale chitaristice, baza compozițiilor și a interpretărilor sale pe strune…ALIFANTIS ne-a produs din DEGETE o muzică atractivă și intelectuală…Este o bibliotecă de Poezie și de Armonie…

Asculți Decembre sau Rar și te duci să citești volumele lui G.Bacovia. Asculți Umbra, Dacă tu ai dispărea, Trăiască România! sau Eu sunt de părere și-l citești pe Adrian Păunescu. Asculți Poștalionul-Elegie de Toamnă și încă două cântece și citești volumele lui Radu Stanca. Asculți Risipei se dedă florarul și îl citești pe Blaga…Pe Nichita, pe Eminescu, pe Esenin… cântați de ALIFANTIS, într-un mod aparte… specific lui, ceea ce îi conferă titlul de : MUZICĂ MARCA NICU ALIFANTIS.

Dar mâinile lui, mâinile acelea/…/ Mi-au povestit mâinile acelea…- cânta, în piesa de pionierat folk- Din bătrăni- un alt regretat cantautor, (Vir-)Gil Ioniță din Grupul Flacăra Folk-73. Câte ne povestesc degetele lui Alifantis? Repetiții, studii, tehnici, ambiții, greșeli, burice bășicate, dureri la încheieturi…toate pentru performanțele dăruite publicului său…

Povestea degetelor alifantiste va fi un volum ce merită scris de compozitor sau de noi doi într-un taifas numai despre educația muzicală (din copilărie, note, instrumente, profesori, creație, tehnici, orchestratie, trupele personale etc.) a sa… Îl aștept, având, ca prefață, acest articol vizionar!