ABUZURILE RATB (4.10.2016)

2
128

controlori ratb aArticol de Iulia Radu
E marți. Nu avea cum să se încheie liniștit, mai ales când trebuie să te deplasezi cu RATB-ul. După ce că mașinile circulă greu, sunt murdare, n-au aer condiționat (vara e un chin!), ba chiar riști să se defecteze în trafic și să îți continui drumul pe jos, mai există și „controlorii”, acești „dumnezei” ai amenzilor.
Astăzi (4 octombrie), m-am urcat în 301 de la Piața Romană. Aglomerație mare și în mașină și în trafic. Spre norocul meu, am „prins” un loc pe scaun. La restaurantul Perla, o doamnă, urmată de un copil (elev), a alergat și a prins mașina chiar înainte să se închidă ușile. A validat cardul și a întrebat suav pe un alt călător, dacă sunt multe stații până la Casa Presei Libere. Omul i-a explicat că mașina nu merge pe acolo. Consternată, doamna a mărturisit că a fost sfătuită să ia acest autobuz de vânzătoarea de la toneta de bilete. În fine, lumea i-a spus să schimbe mașina la Piața Dorobanți sau la Televiziunea Română. În autobuz, erau și două doamne controlor, care între timp au ajuns și la doamna cu pricina. „Ați validat cardul o singură dată”, a tunat vocea gravă a controlorului. „Păi, eu l-am apropiat de aparat de două ori”, spune doamna. „Arătați-mi cum ați făcut”. Doamna arată. „Trebuia să apăsați butonul 2 și apoi să validați a doua oară”, explică gingaș controlorul, după care adaugă: „Dați-mi buletinul”. Nefericita nu-l avea la ea. Lumea din autobuz i-a sărit în ajutor. După ce că se urcase într-un autobuz greșit, era și bună de plată. „Cât trebuie să plătesc? Ok, am greșit. Plătesc. Cât?”. „50 de lei”, vine răspunsul sec. Doamna scoate banii și îi dă. „Dați-mi proces verbal”, spune ea. „Păi, dați-mi buletinul”. „Nu-l am la mine”, repetă doamna. „Păi, atunci n-am cum să vă fac”, zice controlorul, dar banii i-a luat. Până la urmă, i-au dat un carton din acela pe care scrie că ai fost amendat și poți circula toată ziua cu el. Între noi fie vorba, cunosc oameni care au fost amendați din nou, în aceeași zi, deși aveau la ei cartonul respectiv. Puțin le-a păsat celorlalți controlori de acea bucată de carton…
Aș vrea să înțeleg și eu cum poate Statul Român să tolereze astfel de abuzuri. Aș vrea și eu să înțeleg cum poate RATB-ul să îi legitimeze pe oameni?! Care-i legea care permite așa ceva?! Organele Statului (Poliția, Jandarmeria) nu au nimic de spus? Adică… pentru a cere buletinul oamenilor, am nevoie doar de o vestă albastră și de o legitimație?!? Atât de ușor este să faci rost de adresele de acasă ale unor oameni??? Să fim serioși, vesta ți-o poți face și acasă, iar legitimația, nu cred că-i o problemă pentru unul care se pricepe…
În autobuzul în care ne aflam, nu exista nici măcar un afiș cu regulile de validare a cardului! În condițiile acestea, cum poți amenda pe cineva!? Înțeleg că este obligația mea să plătesc călătoria, dar este obligația RATB-ului să afișeze regulile de folosire a acelui card. Nu ne-am născut toți în București, nu ne-am născut învățați, regulile de validare trebuie să existe în TOATE autobuzele. Iar dacă sunt rupte de călători, atunci să fie înlocuite! Și încă ceva. Să nu uităm că Bucureștiul are pretenții de „capitală europeană”. Regulile acestea trebuie afișate și în engleză și în franceză. Dacă CFR-ul putea să o facă pe vremuri (când eram mică citeam în tren că n-am voie să mă aplec pe geam în vreo 3 limbi de largă circulație), mi-e greu să cred că o RATB-ul e incapabil de un asemenea efort. La toate aceste argumente, controlorul a răspuns sec: „Regulile sunt la tonetă. Doar în limba română. Le cereți de acolo”.  De parcă noi circulăm cu toneta, nu cu autobuzul. Măcar dacă le-ar fi printat pe cardul de călătorie, tot era ceva. Așadar, tot noi suntem obligați să ne documentăm înainte de a urca în autobuz. Noi plătim abonamente și bilete, noi ne documentăm, noi circulăm în condiții proaste, noi trebuie să suportăm impertinența controlorilor, angajații RATB-ului. Păi, în condițiile astea, ar trebui să ne plătească pe noi RATB-ul pentru că-i suportăm!

2 COMENTARII

  1. Am patit asta. Aceeasi scena. Degeaba le arati chitanta, degeaba le explici. Chiar si respectand „pasii” aparatului nenorocit, risti a) sa ramai fara nicio calatorie, b) sa nu le validezi. Pasagerii iti sar in ajutor in astfel de situatii, dar penibilul scenei te face sa le dai bani. Te ameninta ca aduc jandarmii etc. Tara trista, plina de umor!

  2. Jesus Christ. Doamne ce bine că am scăpat de talpa iadului-bucurești. Mi s-a întâmplat și mie la Cluj,pe 25 iulie,înainte de examen. M-au ghidat niște bătuți în cap de clujeni să iau 25-ul spre Iulius Mall. M-am urcat în 25,dau să validez și m-am trezit cu monsieurii nași în spatele meu. Nu vreți să știți ce a fost la gura mea,de se uitau toți localnicii care treceau prin zonă,cum dădeam de pământ cu ei. Mă mai și întrebau:”No,cine te-o învățat să înjuri…?. Eu:Hai lăsați muzicuța…am examen și nici nu știu unde să ajung precis( de,ca la noi…).Iar dacă înjur se cheamă că mi se trage de la viața din bucurești,dură,crudă,cruntă…apoi mă apăr,mă descarc,fiindcă sunt și o fire foarte colerică. Până la urmă am ajuns la examen,și l-am promovat în cele din urmă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here