EXCLUSIVITATI

Cronica Thrash Masters & Guests, editia I: Ce-i frumos si Kreator-ului ii place! (9 februarie 2009)

decembrie 2, 2012

Cronică şi foto de Diana Pană
Am ajuns undeva in jurul orei 18.00 la Becker Brau, ca sa aflu ca accesul urma sa aiba loc abia dupa ora 18.30. Ciudat pentru ca stiam ca la 18.00 trebuiau sa-si inceapa recitalurile trupele romanesti Snapjaw si Taine.
S-a facut intai accesul persoanelor care inca nu aveau bilete si a celor ce trebuiau sa-si ridice acreditarile de presa de la intrare.
Nu a durat mult si a inceput recitalul celor de la Emergency Gate. Nu au mai cantat formatiile romanesti – Taine si Snapjaw. Se pare ca au existat niste probleme manageriale, din spusele unor persoane mai „informate”, dar inca nu am aflat nimic care sa ma lamureasca.
Foarte multa energie din partea celor de la Emergency Gate pe care au transmis-o si celor din public. Vocalul Matthias Kupka a fost mai ceva ca argintul viu si a coborat chiar si printre fani, facand un scurt tur de sala. O prestatie mai mult decat buna a germanilor ce a incalzit publicul pentru urmatoarele aparitii..
N-a durat mult si pe scena au aparut cei de la Eluveitie. Moment pe care abia il asteptam. Inainte de a-si incepe recitalul elvetienii si-au anuntat fanii ca urmau sa cante fara Pade Kistler, responsabilul cu cimpoiul. Dupa nici doua piese publicul era mai mult decat in forma, iar asta s-a simtit si pe scena. A existat intotdeauna o comunicare buna intre public si membrii trupei. Piesa „Inis Mona”, probabil cea mai asteptata de cei din sala a fost un prilej numai bun pentru mine sa filmez prestatia live pentru aceasta piesa. Data viitoare o sa-mi iau un trepied la concert cand mai vreau sa filmez ceva, pentru ca i-am cam invidiat pe cei din jur ca se „pletoseau” iar eu trebuia sa stau cat de cat linistita ca sa iasa o inregistrare bunicica.
Ehe, partea frumoasa legata de Eluveitie a venit abia dupa recital, cand la standul unde se vindeau tricouri i-am gasit pe cativa dintre membri – dadeau autografe si faceau poze cu fanii fara nicio urma de aroganta. Am profitat de ocazie si i-am rugat daca se poate sa-mi raspunda la cateva intrebari. Au acceptat, asa ca am mers la autocarul lor. Primul lucru inainte de a urca – au tinut sa-mi atraga atentia ca mirosul nu e tocmai unul placut
Stiind ca nu sunt pentru prima data in Romania, i-am intrebat pe Ivo (chitara) si Kay (bas) daca le-a placut mai mult la Bucuresti sau la Iasi.
Raspunsul a fost: „La Iasi pentru ca au fost prezenti si fanii Finntroll, iar mare parte din fanii lor sunt si fanii nostri. Locatia era asemanatoare unei sali de teatru si mult mai primitoare. Dar, la Bucuresti am avut parte de o sonorizare mult mai buna decat la Iasi si cazare la hotel.”
Cum vi s-au parut fanii?
„ Avem foarte multi fani de la Iasi care au venit aici. Foarte receptivi si deschisi. Ne-a placut mult primirea lor.”
Multi se asteptau sa auda Slania’s Song si Calling the Rain. De ce nu ati cantat totusi aceste doua piese?
„Anna, colega noastra, a carei voce se aude in piesa Slania’s Song a considerat ca este o piesa mai mult spre stilul viking folk, mai soft decat thrash metal, ceea ce se canta aici in seara asta. In alte conditii o cantam. Cat despre Calling the Rain, nu o cantam niciodata in concerte. Partea instrumentala este mai dificila si nu am vrea sa dezamagim.”
Cand veti reveni?
„Inca nu putem spune exact. In prima jumatate a acestui an trebuie sa incheiem turneul din care face parte si concertul sustinut in aceasta seara. Avem concerte chiar si in Rusia, asa ca nu putem spune ceva concret. Dar vom reveni cu placere.”
Dupa aceasta ultima intrebare ne-am luat ramas-bun, i-am invatat ca „beer” in romana inseamna „bere”, dar vodka este aceeasi peste tot, mi-au mai spus ca le-au placut romancele, mai mult lui Kay decat lui Ivo (are prietena care il asteapta acasa) si ca numele formatiei se pronunta corect la fel cum este scris – Eluveitie.
M-am intors bucuroasa in holul de la Becker Brau ca sa-mi dau seama ca imi uitasem agenda in autocarul celor de la Eluveitie. M-am dus un pic rusinata la Kay si l-am rugat daca se poate sa mi-o inapoieze cineva. N-a fost nicio problema, Mario, un membru al staff-ului mergand cu mine pana la autocar de unde mi-am recuperat minunea.
In timpul asta se intampla sa fie pe scena trupa Caliban. Sunetul se pare ca n-a mai fost acelasi si in cazul lor. S-a auzit aiurea in spate, ceva mai bine in fata. In orice caz, oamenii au fost destul de incantati si de prestatia lor, dovada – agitatia, moshpit – ul din mijloc si pletoseala de pretutindeni.
Cald, mult prea cald a fost inauntru. Trebuia sa iesi din cand in cand in hol sa iei o gura de aer mai rece (amestecat cu mult fum de tigare) sau afara unde inghetai de frig. Poate ca in timp se va imbunatati ceva la sistemul de aerisire de la Becker Brau.
Dupa Caliban, au urmat pe scena mult-asteptatii Kreator. Show-ul a inceput cu o proiectie pe ecranul din spatele scenei, cu colaj foarte bine gandit as zice. Rezultatul: multe aplauze la aparitia pe scena a germanilor si un steag al Romaniei pe care se scrisese „Kreator” fluturand in aer.
Noul album al trupei s-a dovedit a fi bine primit de catre public, din moment ce abia a fost lansat pe 13 ianuarie 2009, iar fanii stiau deja piesele (traisca Internetul!).
Concertul a debutat cu „Hordes of Chaos (A Necrologue for the Elite)„, cantec ce da si titlul albumului. Intr-o permanenta comunicare cu publicul, Kreator au reusit sa aduca acest concert la un nivel inalt. Multimea a raspuns pozitiv de fiecare data cand Mille Petrozza li se adresa. Fie ca le cerea sa faca moshpit „Come on Romanians! I want to see a fuckin’ moshpit!” sau pur si simplu sa cante, roakerii romani s-au bucurat de fiecare moment petrecut la un concert de thrash metal de calitate. Probabil ca si experienta celor 27 de ani de concerte (in special pentru solist si tobosar) si-au spus cuvantul – intr-adevar a fost ceva frumos. Piese ca „Enemy Of God”, „Destroy What Destroys You” si „Pleasure To Kill” au fost cel mai bine primite de publicul amator de Kreator si thrash metal, in general. N-au lipsit, bineinteles, comentariile solistului la adresa Bisericii si a jurnalistilor care i-au acuzat de mai multe ori ca textele lor instiga publicul la violenta.
Fanii au demonstrat ca au meritat intr-adevar recitalurile sustinute de toate cele patru trupe. Podeaua era uda la final, toti aveau parul ud, unii isi dadusera jos tricourile din cauza caldurii, dar avusesera parte de rock de calitate.
Despre tot evenimentul in general as spune ca a fost bine spre foarte bine organizat. Felicitari pentru Metal Masters! Minusurile au venit din partea locatiei – spatiu prea mic la Becker Brau pentru asemenea recitaluri (probabil si numarul prea mare de bilete puse in vanzare raportat la capacitatea locatiei), bauturile scumpe – 7 Ron berea la pahar de 0.33l, 9 ron suc la 0.5l, luminile de pe scena au fost prost coordonate – mult prea mult rosu si verde, abia se puteau face niste fotografii acceptabile in cazul in care nu aveai un aparat prea performant. Sunetul se putea sa fie si mai bun de-atat, la unele piese nu se intelegea mai nimic.
Paza a fost de nota 10 – abia i-au stapanit pe cei din fata care incercau sa navaleasca pe scena, in ciuda faptului ca exista un gard care sa-i opreasca. Din fericire nu au exista incidente neplacute.
Am auzit atat comentarii pozitive – „Super tare frate!”, „Pacat ca n-au cantat mai mult.”, dar si remarci de genul „Mai bine stateam acasa. Am dat 70 ron aiurea! De *****!”. Majoritatea celor care s-au plans, au fost nemultumiti de sunet.
Voi trece, asadar, Thrash Masters & Guests editia I pe lista evenimentelor care poarta semnul + in clasamentul meu personal. Sa speram ca va mai exista si o a doua editie si nu vor ramane doar cronicile, pozele si numele de acest eveniment. Romanii chiar merita astfel de evenimente din cand in cand, sa ne mai curatam de ignoranta din jur si de sindromul numit „manea” ce nu ne da pace.
Mai jos pun si un link unde veti gasi fotografii de la concert. Sa va bucurati de ele!

http://s343.beta.photobucket.com/user/n3ssie_diana/library/Kreator%20Caliban%20Eluveitie/