MADONNA: Cronică de pe bordură…

Păi… dacă tot au „bâzâit” elicopterele în ultimele zile pe cerul Bucureştiului, şi dacă tot s-a blocat circulaţia în zona Parcului Izvor, şi dacă tot au transmis televiziunile toată ziua imagini cu hotelul Radisson (locul unde era cazată diva muzicii pop) şi din parc (de la repetiţii), şi dacă tot s-au plâns azi colegele la serviciu că sunt prea multe ştiri despre Madonna şi că drumul spre locul de muncă a fost infernal, atunci mi-am zis că un astfel de eveniment, care pune pe jar întreaga lume (fie ea iubitoare de muzică sau nu), nu trebuie ratat!
La ora 21.15 eram la ieşirea de la staţia de metrou Izvor. Nu aveam acreditare şi nici bilet, ci doar o dorinţă arzătoare de a vedea ce se petrece la un concert al Madonnei. Trebuie să recunosc că m-a surprins un pic şi pe mine elanul care mă purta prin puhoiul de lume strâns la intrarea în locul special amenajat pentru concert. Trec pe sub o arcadă de baloane roşii şi mă lovesc de un tip care oferea trecătorilor nişte sacoşe… destul de încăpătoare. Îmi întinde una şi îi mulţumesc. În spatele meu o tipă urlă cât o ţin plămânii la un ţigănuş care îi scotocea prin rucsac. N-a apucat să îi fure nimic dar nici mult nu mai avea. Ia jandarmii de unde nu-s! Îmi trag geanta în faţă şi devin mai atentă când merg prin mulţime. În stânga mea, un băiat îndeamnă oamenii să cumpere de la el seminţe cu 1 leu punga. În dreapta, un altul, ne flutură pe sub nas nişte brăţări fosforescente. La câţiva metri distanţă poţi cumpăra vată pe băţ. Văd şi rulota Jurnalului Naţional. Acolo da vânzare! Oamenii cumpără albume, cărţi despre Madonna.
Nu pot intra, aşa că îmi găsesc un loc pe iarbă. Este deja 21.30. Un gardian bagă înăuntru câţiva tineri. Gestul stârneşte invidia celor rămaşi pe afară. „Nu-i corect! Dacă aveam şi eu pile economiseam 150 de lei”, spune cu năduf o fată pe la vreo 19 ani.
Fiecare om prezent în parc comentează de zor şi dă pronosticuri cu privire la ora de începere a show-ului. Unii spun că începe la 22.00, alţii, la 22.30… Ei bine, nu! Pe la 21.45 publicul explodează şi auzim vocea Madonnei. Nimeni nu se clinteşte din loc. Îşi lungeşte fiecare gâtul cât poate de mult doar-doar o zări ceva. Vocea Madonnei e ca un magnet, atrage şi mai mulţi oameni.
Tina (23 de ani): „N-am avut bani de bilet. O admir pentru că este femeia timpului nostru. Mereu adaptată schimbărilor, e mamă, e femeie, e lider de opinie”.
George (44 de ani): „Biletele mi se par foarte scumpe. Mi-ar fi plăcut să o văd pentru că a fost şi este etalonul meu de frumuseţe feminină”.
Costel (38 de ani): „Am venit şi eu din curiozitate. Nu-mi place Madonna în mod deosebit dar am citit atâtea articole în presă despre acest eveniment încât nu puteam să nu arunc şi eu o privire”.
Nicu (33 de ani) a venit în parc împreună cu soţia Elena (30 de ani). Fiecare are în dotare un binoclu cu care speră să vadă ceva. Nu se aşteptau, în schimb, să le iasă şi ceva bănuţi din această afacere. Amuzată Elena mi-a povestit că un tip le-a oferit 10 de lei pentru a-l lasă şi pe el să se uite câteva minute prin binoclu. „O admir pe Madonna pentru că este o femeie puternică, o luptătoare. Şi eu sunt leoaică şi întotdeauna mi-am dorit să fiu ca ea! Din păcate nu ne-am permis să luăm bilete deşi mi-aş fi dorit enorm! Asta e! Mă mulţumesc să respir acelaşi aer cu ea!”
Am stat destul în zona cu iarbă. Ies în Spaliul Independenţei şi am un şoc. Aproximativ 2.500 de persoane (aşezate de-o parte şi de alta a Dâmboviţei) fixau scena cu privirea. Cineva mă trage de mânecă. E un domn. Aflu că îl cheamă Ovidiu şi că are 49 de ani. Stă într-un bloc de vis-a-vis. „Dacă vreţi să vedeţi concertul vă invităm la noi. Vă costă 50 de lei şi vă punem la dispoziţie un scaun pe balcon şi un binoclu”. Deşi oferta este generoasă, am respins-o. Mai aflu de la el totuşi că la celelalte blocuri administratorii dau voie oamenilor să stea pe clădiri. Din banii adunaţi îi ajută pe cei care au restanţe la întreţinere. Curioasă ridic privirea spre blocuri. Zăresc pe unul dintre ele aproximativ 10 persoane. Îi mulţumesc omului pentru amabilitatea cu care mi-a răspuns la întrebări şi îmi văd de drum.
Ajung într-un loc de unde se vede scena perfect. Aproape toată lumea filmează de zor. Cu camere de luat vederi, cu telefoane mobile, fiecare după posibilităţi. Mă simţeam un pic cam obosită aşa că am luat loc pe bordură alături de mulţi alţi cetăţeni. Se aude extraordinar de bine şi de acolo de jos chiar dacă nu mai vedeam scena în întregime, tot nu mă puteam plânge.
Georgeta (44 de ani) stă pe bordură şi sparge seminţe de zor în timp ce fiica ei filmează totul cu ajutorul unei camere de filmat bunicele. „Bravo ei că poate să facă atâta mişcare! Nu ca mine care am obosit că am stat un sfert de oră în picioare. Pentru vârsta ei arată senzaţional. N-o avea ea cine ştie ce voce dar am tot respectul pentru show-ul pe care-l face”.
Iese o ambulanţă din parc şi cineva lansează ipoteza că leşină bărbaţii înăuntru pe capete. Zvonul este comentat aprig: „Mă, cum dracu’ să mergi la spectacol şi să te culeagă de pe jos?? Stai naibii acasă dacă nu eşti în stare să te stăpâneşti şi să trăieşti un concert”.
La remixul piesei La Isla Bonita sar oamenii ca arşi: „a pus o bucată din sârba noastră acolo!”. Alţii au auzit o bucată din Zig-Zaga a Loredanei. Un lucru e cert: mai mulţi au încins o horă adevărată în drum.
Cu puţin timp înainte de discursul Madonnei despre discriminarea romilor, o ceată de puradei îşi încercase „norocul” prin buzunarele şi genţile unor gură-cască respectabili. Evident, au fost apostrofaţi şi îndepărtaţi din zonă cu forţa de cei prezenţi. Micul discurs al solistei a stârnit ironia, dezaprobarea şi protestele publicului.
După ce am ascultat şi Like A Prayer (o variantă remixată), Sorin (21 de ani) a spus cu melancolie în glas: „Îmi plac şi remix-urile, dar sincer simt nevoia să ascult şi varianta originală a pieselor. Când ajung acasă asta voi face! Îmi place Madonna pentru că este o femeie frumoasă şi pentru că ştie să fie actuală”.
Am făcut şi un sondaj micuţ. I-am rugat pe oameni să spună care este piesa preferată din repertoriul Madonnei, prima piesă care le vine în minte în acel moment. Au participat la sondaj 195 de oameni. Iată ce a ieşit: 1. Like A Prayer (25 de voturi), 2. Frozen (21 de voturi), 3. Materian Girl şi Like A Virgin (fiecare cu câte 19 voturi), 4. Hung Up (18 voturi), 5. Take A Bow (16 voturi), 6. La Isla Bonita şi Ray Of Light (fiecare cu câte 14 voturi), 7. 4 Minutes ft. Justin Timberlake şi Die Another Day (fiecare cu câte 13 voturi), 5. Don’t Cry For Me Argentina (12 voturi), 6. Miles Away (9 voturi).
M-a impresionat enorm momentul dedicat lui Michael Jackson. Greu vă pot descrie sentimentul pe care îl ai când vezi atâţia oameni stând în picioare şi aplaudând minute în şir. Ţi se face pielea de găină pe tine.
Abia aştept să aflu cum a fost perceput şi de cei care au fost „legal” la acest concert. Pentru mine a fost cu totul şi cu totul inedit. Dacă mi-ar fi spus cineva că în noaptea cu două luni pe cer (planeta Marte se află la doar 34,65 milioane de mile faţă de Terra şi este cea mai strălucitoare stea) voi sta pe o bordură cu un aer oarecum plictisit şi îmi va cânta Madonna, i-aş fi răspuns că nu este în toate minţile. Dar s-a întâmplat. Şi a fost interesant!
 
Aici găsiţi impresii şi fotografii de la concert scrise de colegii de pe forum:
http://www.andreipartos.ro/phpBB3/viewtopic.php?f=52&t=168&p=33580#p33580