EXCLUSIVITATI

POSTFAŢĂ LA OZZY !

decembrie 21, 2012

107

Cronică de Andrei Partoş

Au scris foarte frumos Ştefana şi Iulia, imaginile sunt grăitoare. Cronicile din presă entuziaste. *Voi exprima doar câteva gânduri legate de acest concert, pe care l-am dorit încă de pe vremea primelor mele audiţii Black Sabbath (începuturile anilor 70). N-a existat vară la Costineşti în anii 80 fără „Paranoid” sau „Iron Man” cel puţin. Şefilor din acea vreme nu le plăcea piesa „Paranoid„, pentru că intuiau conotaţiile. La postul public de radio nu s-a difuzat. Aşa că am ales s-o dau chiar şi de 23 August, ca să-i păstrez semnificaţiile româneşti. Încărcătura emoţională pentru mine a fost puţin diferită de a celor de 15-40 de ani…Pe vremea când Ozzy, Tony Iommi, „Geezer” Butler şi Bill Ward, colegii din Birmingham, porneau la drum ca Black Sabbath, începeam şi eu activitatea la Casa Studenţilor. Repertoriul lui Ozzy pe cont propriu nu m-a cucerit decît parţial. Piesa cea mai dragă mie, „No More Tears„, era în programul iniţial, dar n-a mai fost cântată…Nu-i grav! Presupun că aţi înţeles că mi-am retrăit o parte din tinereţe pe parcursul concertului!
* Am zărit mulţi oameni din generaţia mea, dar şi plăcut de mulţi tineri. Au lipsit piţipoancele şi asta m-a liniştit. Există un public autentic de rock în România. Am zărit urme de piţipoance rock…Adică echipament adecvat, dar fără audiţii la bază, sau trăiri, pură imitaţie…Număr mic…Faptul că au venit oameni din întreaga ţară e o dovadă că în acest domeniu avem potenţial. Sigur că puteam fi mai mulţi. Măcar 15.000, dar e bine şi aşa. Despre cifrele aberante din presă nu mai zic nimic (ba 20, ba peste 30.000!!!).
* Mi-a plăcut faptul că am găsit un tricou cu Ozzy ţinând drapelul nostru în mână…Ce înseamnă oameni deştepţi la marketing…Dealtfel şi gestul lui de a aduce pe scenă un steag de-al nostru a avut un impact deosebit special. Am simţit asta privind în jur…
* Nu mă voi referi la cum cântă Ozzy la puţin peste 61 de ani.N-a fost niciodată un solist vocal de Top10.Dar a fost şi este un frontman de excepţie, un „entertainer” adevărat. Contează cum se poartă, cum captează atenţia, cât de puternic este prin gesturi, atitudini. Nu se poate să nu-ţi fie simpatic. Textele lui, cu „f..k” la mijloc, mi se par fireşti, nu şochează, nu-s vulgare…în gura lui. Nici măcar gesturile asociate nu le poţi privi altfel decît cu amuzament. Mişcarea gen Michael Jackson (cea cu palpatul scrotului) a executat-o mult mai viguros, semn că el chiar a făcut copii… Tropăitul haios, sau mersul de bunic semi-împiedicat, au un farmec aparte… Îl vor imita mulţi, pe la petreceri…
* Concertul a fost rotund, dinamic,epuizant ,cu sunet bun (cel puţin în Golden Circle). Unii au notat microfonii. Da, au fost vreo 3-4, total nesemnificative. Big deal! Trupa suna foarte bine, instrumentiştii au fost aleşi cu mare atenţie. Nici nu-i vedeai, pentru că aura lui Ozzy îi acoperea. Apoi ies la lumină când omul spune apăsat şi repetat: MY BAND! Câteva solistici rezolvă orgoliul şi expun talentul tinerilor din echipă.
* Colegii de la City FM au fost generoşi, au oferit invitaţii pentru concursuri, au făcut reduceri pentru elevi şi studenţi, au acreditat jurnalişti, n-au obligat pe nimeni să vină la o anumită oră! Deci se poate şi aşa! Mulţumiri, pe această cale, lui Marcel Platon, care a ţinut legătura cu noi toţi. Am şi o mică părere de rău privind ascultătorii noştri. 4 dintre ei au obţinut invitaţii după concursul de creaţie. Doi au renunţat în ultima clipă. Iulia a povestit faza, dar pentru mine concluzia e că nu e bine să faci cadouri, pentru că oamenii nu le mai apreciază. Erau alţii, care ar fi dorit să poată vedea concertul, dar nu aveau 1.500.000 lei!
* Trebuie să laud şi eu publicul nostru! Cunoştea textele şi de la piesele AC/DC difuzate în pauză. Presupun că şi Ozzy a fost surprins de primirea ce i s-a făcut. Nu cred că am văzut o primire mai caldă, mai entuziastă în ultimii ani pentru vreun artist/grup rock. Iar Ozzy nu ne-a dezamăgit.Unii au scris depre bis-uri…N-au fost, dar e încă o dovadă că un show inteligent construit poate da şi senzaţia că ai avut parte şi de bis. La plecare, unii au sperat, dar solicitarea, scandările n-au mai avut vlagă, iar tehnicienii erau deja pe scenă strângând cabluri, în timp ce Ozzy ieşea agale cu mâna pâlnie, la ureche! Poate, dacă cererea era mai energică , mai insitentă, revenea, deşi după un „Paranoid” special, nu ştiu ce ne mai putea da?! Acolo a început totul acum 40 de ani, acolo s-a oprit pe 2 octombrie 2010. Pentru mine a fost perfect aşa!
P.S. Îmi dau seama că n-am scris nimic negativ. E inadmisibil. Corectez acum.Nu-mi plac taţii prea înalţi, care-şi aduc fiii la concert şi-i ţin în cârcă! Nu mai vezi nimic, dacă eşti în spatele lor. Am avut parte de două astfel de cazuri. O lipsă de politeţe, evident. Era moda cu fetele pe umăr, în primele rânduri, ca să apară în filmări…dar acum eram destul de departe de scenă…Nu toţi avem puterea de-a ţine pe cineva, sau de a fi ţinuţi pe umeri Nu e grav, dar mă gândeam să bag şi ceva critic!