Ca pe vremuri: Compact, Cristi Minculescu & Iris și Holograf la Arenele Romane (15.06.2017)

© FOTO: Petru Ivu

© FOTO: Petru Ivu

Articol de Iulia Radu

Joi, 15 iunie. Toate drumurile duc la Arenele Romane, abia dacă mai găsești un loc de parcare în zona Cuțitul de Argint. Pietonii se strecoară cu greu printre motocicletele și mașinile înghesuite pe trotuar. De ce atâta agitație? Simplu! Trei dintre cele mai importante trupe rock românești ne-au dat întâlnire pentru un concert „ca pe vremuri”. Pentru generația mea, noțiunea „ca pe vremuri” este una vagă, dar când Iris, Compact și Holograf te cheamă, nu stai să analizezi prea mult. Este de prisos să mai spun că eu nu am mai avut ocazia până acum să văd aceste trei trupe în cadrul aceluiași eveniment. Deci nu pot spune că mi-am retrăit copilăria/adolescența, dar pot afirma că m-am regăsit în atmosfera de la Arenele Romane. În cele 5 ore de show, am simțit că aparțin unei comunități și m-am bucurat că am avut ocazia să fiu părtașă la un astfel de eveniment. A fost o experiență pe care mi-aș dori să o retrăiesc.

Am avut parte de o surpriză plăcută încă de la intrare: casa de discuri Electrecord avea un stand și își promova platforma de streaming. Este pentru prima dată când îi văd la concerte și mă bucur să constat că au decis să facă acest pas. Sper să le țină Dumnezeu obiceiul și să-i văd la cât mai multe evenimente muzicale. O dovadă că se pot face și lucruri bune, dacă există voință. Felicitări organizatorilor, Sublime România!

Și standul de merchandise s-a bucurat de succes, spun asta pentru că atunci când am ajuns era aglomerat, iar înăuntru am văzut multe persoane care purtau deja cu mândrie tricouri cu logo-ul evenimentului și numele celor 3 trupe participante.

Am ratat recitalul Wings of Hope dar m-am bucurat să văd Arenele Romane aproape pline încă de la ora 18.40. Public de toate vârstele, disciplinat, care a venit mai devreme tocmai pentru a prinde recitalurile tuturor trupelor. Semn de respect, de normalitate, pe care nu-l întâlnim prea des, din păcate.

Paul Ciuci

Paul Ciuci

Mi-a plăcut Compact foarte mult. Nu-i mai văzusem live de mult (prea mult) timp. Mi-era dor de un concert Compact. Paul Ciuci a fost în mare formă, mereu zâmbitor, dispus să se „joace” și să comunice cu publicul. E multă bucurie și sinceritate în modul lui Paul Ciuci de a cânta și de a fi pe scenă. Am fredonat (de cele mai multe ori) în gând toate piesele din recitalul Compact. Impresionantă a fost și reacția publicului, care a cântat și a aplaudat cu entuziasm pe întreaga durată a show-ului. Nu au lipsit din recital piese precum „Jocul ielelor”, „Fata din vis”, „Ești totul pentru mine”, „Mi-e tare dor de tine”, „Un alt început” (un tribut emoționant adus regretaților Teo Peter și Emil Laghia), „Cărare peste timp” (momentul meu preferat din acea seară), dar și „Zâmbetul din ochii tăi” (o piesă din 2013).

Cristi Minculescu

Cristi Minculescu

Cât timp a fost pregătită scena pentru recitalul Cristi Minculescu & Iris, pe scenă a venit Cristi Hrubaru (prezentatorul evenimentului), a cărui voce m-a scos brusc din starea de visare. Apariția lui a fost o surpriză pentru mine, având în vedere că înainte de recitalul Compact nu l-am văzut. Deși mi-e simpatic Hrubaru, n-aș zice că stilul lui se pliază prea bine pe ideea unui astfel de eveniment… „ca pe vremuri”.

Cristi Minculescu & Iris au fost foarte bine primiți de public. Cristi a dialogat mai mult cu spectatorii, ba chiar a lăsat publicul să cânte aproape în întregime piesa „Baby”. M-am bucurat să-l văd în formă, o „locomotivă” care trage trupa după el.  Iris are în continuare fani devotați, care și-au făcut simțită prezența și joi seară. Pe basistul Doru Borobeică aproape că nu l-am mai recunoscut, părul lung și negru m-a indus în eroare, semn că nici Iris nu mai văzusem live de multă vreme. N-au lipsit din recital piese precum „La popas”, „Strada ta”, „Cine mă strigă în noapte”, „Somn bizar”, „Iris Maxima”, „Pe ape”, „Floare de Iris”. Pe la jumătatea concertului, a mai fost adus un set de tobe pe scenă pentru Cristi Dumitrescu, fiul lui Nelu. A urmat un „duel” al bateriștilor, un moment intens, în care cei doi s-au „provocat” reciproc implicând și spectatorii în show. Singurul minus a fost durata momentului de baterie. A fost lung și a cam scos publicul din stare, rupând în două recitalul. Una dintre cele mai frumoase imagini din acea seară a fost să văd copii de grădiniță cântând la o chitară imaginară și fredonând aproape toate versurile. Iris a fost și va rămâne un reper pentru mai multe generații de rockeri.

Dan Bittman si Nutu Olteanu

Dan Bittman si Nutu Olteanu

Holograf a urcat pe scenă la ora 22.05, de altfel, programul anunțat de organizatori a fost respectat întocmai. Holograf este trupa pe care am văzut-o cel mai des dintre cele 3 formații. Chiar și așa, am avut parte de câteva surprize plăcute. Am auzit pentru prima dată live piese precum „Mașina timpului”, „Ai o oră să te distrezi”, „Mafia” și „Stai în poala mea”. Pentru mine, chiar a fost un moment deosebit. M-am bucurat că recitalul s-a axat mai mult pe piese din perioada anilor ’80 și începutul anilor ’90. N-au lipsit nici „Și băieții plâng”, „Dragostea mea”, „Umbre pe cer”, „Știu cine sunt”, „Vreau o minune”, „Banii vorbesc”. Este mereu un prilej bucurie să-l văd pe Nuțu Olteanu live. Timpul nu pare să fi trecut peste el. Cântă la chitară cu plăcerea unui puști care abia și-a descoperit pasiunea, este foarte expresiv (gesturile, mimica, modul în care interpretează la chitară și în care comunică cu ceilalți colegi) și are o dezinvoltură pe care nu o vezi la prea mulți chitariști români. Este bine să rețineți faptul că, pentru acest eveniment, Edi Petroșel și-a adus setul de tobe pe care l-a folosit pentru prima dată în 1992, tot la Arenele Romane, când Holograf a deschis concertul trupei Uriah Heep. Probabil cel mai emoționant moment al serii a fost piesa „Vine o zi” dedicată memoriei muzicienilor care ne-au părăsit: Mihai Coman, Teo Peter, Emil Laghia, Marti Popescu. Am văzut mulți oameni în public cu lacrimi în ochi.

Seara s-a încheiat, în aplauzele tuturor, cu toate cele trei trupe pe scenă. Dan Bittman, Paul Ciuci și Cristi Minculescu au cântat împreună „Cântec pentru prieteni” (Compact), „Iris Maxima” (Iris) și „Cât de departe” (Holograf). Un jam-session inedit care a ridicat lumea în picioare. Pe 15 iunie, la Arenele Romane, s-a mai scris o pagină din istoria rockului românesc. Mă bucur sincer că am fost acolo și sper că voi mai avea ocazia să văd astfel de concerte speciale. De altfel, evenimentul a fost filmat și sper că va fi lansat pe DVD.

 

ARENE PLINE DE NOSTALGII – Articol de Andrei Partoș: http://andreipartos.ro/arene-pline-de-nostalgii-15-06/

Galerie foto de Iulia Radu: https://www.facebook.com/pg/psihologulmuzical/photos/?tab=album&album_id=1386701961366909

 

În final, vă las un mesaj postat pe pagina de Facebook a lui Paul Ciuci (solistul trupei Compact a preluat articolul lui Andrei Partoș și a mulțumit pentru cronică). Iată comentariul unuia dintre prietenii lui Paul:

Brotan Baboi Relu Offfffff , pe Andrei Partoș l-am cunoscut în ’84 când eram cu Iris în Perla Mării din Costinești. Mereu risca și difuza pe plajă muzica celor din Iris, o muzică interzisă de partid. L-am regăsit cu bucurie prin ’86-’87 într-un turneu, doar că acum eram cu Holograf, iar Andrei prezenta spectacolul. Au fost câțiva iubitori de muzică rock, muzică interzisă, care cu mult curaj au jonglat cu directivele U.T.C. și P.C.R. Andrei a fost unul dintre ei. La ora asta, pe vremea asta ploioasă, îmi vin în minte Romeo Vanica, Petre Magdin (hai, Petrică fă-te bine că avem treabă) și din păcate, răposatul Paul Grigoriu :((( RIP. Gata, acum mă retrag să-mi retrăiesc amintirile. Voi, cei tineri, să nu uitați că nimic nu a fost ușor, nimic nu a fost cadou, nimic nu s-a obținut fără sacrificii! Cei ce încă vă mai cântă astăzi pe scenă s-au chinuit enorm, au făcut multe sacrificii personale, au avut multe renunțări personale, pentru ca voi să ascultați Fata din vis, Trenul fără naș, Umbre pe cer… iar, într-un final, din păcate, pentru toți vine o zi, vine o zi când…. Mulțumesc Paul Ciuci, Leluț Vasilescu, Teo Peter (RIP), Costi Cămărășan! Mulțumesc Edi Petrosel, Ion Olteanu, Tino Furtuna, Iulian Vrabete, Romeo Dediu, Dan Bittman! Mulțumesc Valter Popa, Doru Borobeică, Nelu Dumitrescu, Cristi Minculescu, Costas Caracostas (RIP), iar la final, un om special, Mihai Marty Popescu (RIP), prieten drag! :((( Atât.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


2 + = nine

     

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>