INTERVIU EXCLUSIV CU TOTO CUTUGNO (3.11.2013)

0
127

Toto Cutugno
Toto Cutugno, interviu

Articol și interviu de Iulia Radu
Recunosc, sâmbătă renunțasem la ideea de a mai face interviul. Nici nu m-am mai gândit la asta. Ba mai mult decât atât, nici la concert nu mă trăgea inima să merg. Dar spre seară, am primit un telefon de la Florin Apostol. Mi-a spus că a vorbit cu Albano, care a vorbit la rândul lui cu Toto și cu impresarul lui, apoi Florin a vorbit cu Daniele Mancuso, care a fost de acord cu interviul după ce se terminau probele la Sala Palatului. Florin urma să-l sune din nou pe Mancuso duminică, la ora 13.00, pentru a stabili ora exactă. În ziua concertului, la ora 13.10, m-a sunat Florin. Trebuia să fim la Sala Palatului la 18.00. Aveam 5 minute pentru interviu. Atât reușise Florin să „smulgă” de la el (omul încerca subtil să îi sugereze că nu e timp, că programul este încărcat), dar după ce i-a reamintit că i-a promis lui Albano că o să ne faciliteze întâlnirea cu Toto, Daniele a cedat.
La 17.50 eram la Sala Palatului. Florin l-a sunat pe impresar și i-a spus că suntem la intrare. Răspunsul a fost scurt: „Vin imediat să vă iau”. După vreo jumătate de oră de așteptat (timp în care Florin l-a sunat de vreo 15 ori dar nu a răspuns), parcă aveam un deja-vu. Eram ferm convinsă că până la urmă vor spune că se apropie ora de începere a concertului și nu mai facem interviul. În consecință nu aveam nicio emoție. Ba mai mult decât atât, nici să mă enervez nu mai puteam.
După vreo 40 de minute de făcut haz de necaz, Daniele Mancuso descoperă (fără îndoială printr-o minune!) tasta verde a propriului telefon și răspunde!!  Îi spune lui Florin să venim în backstage. Am ajuns în partea dreaptă a scenei, unde am dat peste organizatori, PR-ii evenimentului, oameni din orchestră… pe scurt, am văzut pe toată lumea mai puțin pe Daniele. Am mers cu Florin din ușă în ușă. Nici urmă de el. Era clar! Trebuia să ajungem și în partea stângă a scenei.
Zis și făcut! Acolo am dat nas în nas cu „micul om mare”, Daniele. Ca să fiu sinceră nici atunci nu credeam că voi ajunge la Toto. Trebuia să mai inventeze Daniele ceva ca să mă împiedice să fac interviul… „Presupun că voi sunteți cu interviul”, zice el în timp ce mă măsoară din cap până în picioare. „De unde sunteți?” Îi spun de emisiunea de la Radio România, care este postul public… Îl cheamă lângă el pe Ross, tour-manager, un băiat înalt, chel, robust, dar mult mai amabil decât Daniele. Îi spune că vreau să fac un interviu cu Toto și îl întreabă dacă se poate, dacă nu vor fi probleme cu partenerii media. Ross îi răspunde că nu sunt probleme ținând cont că este vorba despre postul public de radio. Am înțeles, din discuția lor, că, cel puțin în Italia, posturile publice de radio și televiziune sunt respectate și nu sunt băgate la grămadă cu celelalte.
Daniele îmi spune (pentru a câta oară??!! ) să aștept. Intră în cabina lui Toto, îi spune că vrea cineva un interviu. Brusc au început să-mi tremure picioarele. Așadar… până la urmă… o să fac interviul. Cu o față senină și zâmbitoare, Daniele mă poftește înăuntru. Prima persoană pe care mi-au picat ochii a fost Guido, mâna dreaptă a lui Toto. În urma mea a intrat și Ross. Așadar, iată-mă în aceiași încăpere cu Toto Cutugno și 3 persoane din staff-ul lui.
Tremura și sufletul în mine. Încă nu-mi dau seama dacă de frica staff-ului sau din cauza emoțiilor provocate de întâlnirea cu Toto. M-am prezentat și am încercat să mă concentrez. Calmul artistului m-a ajutat mult. M-a întrebat de unde sunt. I-am povestit despre emisiune, i-am spus că avem ascultători și în Italia, că primim mesaje multe pentru el. A mulțumit și m-a îndemnat să iau loc. Mi-a spus că este foarte concentrat pe concert. Se simțea că are emoții… Când am dat drumul reportofonului, l-am văzut pe Guido făcându-mi semn că am 5 minute. Ross s-a retras, nici Daniele nu a mai zăbovit mult, așa că atmosfera a devenit mai relaxată. A fost o discuție de 7 minute și sper să vă facă plăcere să citiți rândurile de mai jos.
Cum au decurs probele pentru concert?
Toto Cutugno: Foarte bine! Orchestra de la București este fantastică, profesioniști cu toții. Va fi o seară emoționantă.
Știu că pregătești un album nou. Vei cânta și piese în primă audiție?
Toto Cutugno: Da, așa este. Pregătesc un album care va ieși pe piață în 3-4 luni. Nu voi cânta piese noi pentru că nu am avut timp să le repetăm cu orchestră. Încă mai lucrăm la ele în studioul de înregistrări.
De fiecare dată, în concerte interpretezi și o piesă în limba țării gazdă, așa cum faci cu „Ciobănaș cu 300 de oi”. Ascultătorii noștri ne cer să difuzăm piesa aceasta în interpretarea ta. Te-ai gândit să o incluzi pe un album?
Toto Cutugno: Nu. Nu pentru că fac acest lucru în toate țările în care merg: Rusia, Ucraina…
În 1983, când ai participat la Sanremo cu piesa L`italiano ai fost unul dintre puținii artiști care a cerut să cânte live într-o ediție a playback-ului….
Toto Cutugno: Este foarte adevărat. Doar eu, Gianni Morandi și… încă cineva, dar nu mai îmi amintesc despre cine era vorba. Noi am fost singurii care am cântat live. Restul au făcut playback. În acel an nu a existat orchestră la Sanremo. Piesa L`italiano începe cu vocea mea, fără acompaniament orchestral, așa că nu puteam să fac playback. Eram practic obligat să o cant live.
Te-ai așteptat să aibă un asemenea succes?
Toto Cutugno: Nu. Îți spun cu toată sinceritatea că nu. Era o piesă în care credeam mult, dar nu m-am așteptat la semenea succes. S-a transformat într-o emblemă care s-a extins în lumea întreagă.
Ai participat de multe ori la Sanremo. Îți place să concurezi sau este un mod de a promova piesele noi?
Toto Cutugno: (Râde) Este o întrebare bună. Este un mod de a promova piesele noi pentru că Sanremo este un festival foarte urmărit. Mergi acolo și dacă piesa prinde atunci beneficiezi de o promovare foarte bună. Nu prea îmi place să concurez asta și din cauza faptului că am fost de 6 ori pe locul 2. Dacă îți poți imagina așa ceva.
Acum că avem concursuri gen X-Factor, The Voice, Sanremo mai este important pentru tineri?
Toto Cutugno: Mai ales pentru ei este important. Este un eveniment extrem de urmărit, iar dacă un tânăr are succes la Sanremo înseamnă că este foarte talentat.
Tot mai mulți tineri preferă să cânte în limba engleză. În aceste condiții, este greu să păstrați identitatea muzicii italiene?
Toto Cutugno: Eu nu am problema aceasta. Eu cant și în spaniolă și în franceză, o singură dată am încercat să cânt și în engleză, dar adevărul este că în limba ta îți exprimi sentimentele cel mai bine.
Ce părere ai de decizia Italiei de reveni în concursul Eurovision?
Toto Cutugno: Este o decizie foarte bună. Acolo ai ocazia să te confrunți cu toată Europa, din acest punct de vedere este corect să participăm.
În ultimii ani i-am văzut la Eurovision pe Patricia Kaas, Engelbert Humperdinck, Bonnie Tyler… Este o decizie bună pentru un artist mare să participe și să riște, astfel, să iasă pe ultimele locuri?
Toto Cutugno: Nu știu să-ți răspund la această întrebare. Ei nu ar avea nevoie de Eurovision, fiind atât de mari. Dar uneori simți nevoia să concurezi cu alții, să stârnești emoții, așa că participi cu toate riscurile.
Dacă Rai îți propune să participi din nou la Eurovision, o faci?
Toto Cutugno: Dacă am o piesă bună, internațională… de ce nu? Am câștigat o dată, așa că… (râde) 
Mai crezi în Europa unită?
Toto Cutugno: Da, cred! Dacă ar intra și Rusia în Europa atunci nu ne-ar mai fi teamă de nimic.
Anul trecut, presa britanică a lăudat prestația ta ca prezentator al Eurovisionului. Au apreciat faptul că ți-ai susținut punctul de vedere în fața juriilor naționale. Îți mai amintești acel conflict?
Toto Cutugno: Se pot spune multe despre mine, inclusiv faptul că am un caracter urât. Mulți spun că sunt scorțos, că sunt foarte serios. Nu este adevărat, sunt doar timid. Dar nu sunt ipocrit, spun întotdeauna ceea ce cred. Nu-mi mai amintesc exact ce s-a întâmplat, dacă au schimbat sau nu decizia, dar știu că mi-am spus punctul de vedere.
Astăzi în ce relație ești cu presa italiană care nu a fost mereu drăguță cu tine?
Toto Cutugno: (Râde) Păi, îmi pare rău… Când călătoresc prin lumea întreagă sunt numit „maestru”, ceea ce nu sunt, în timp ce în Italia sunt numit „oportunist”, iar oportunist nu sunt deloc. Mi-ar plăcea o cale de mijloc: nici maestru, dar nici oportunist. Sunt un om care compune piese, și am scris peste 300, și pun mult suflet în această activitate. Dorința mea este să îi emoționez și pe alții!
În final, un mesaj pentru ascultătorii emisiunii Psihologul muzical.
Toto Cutugno: Foarte frumos „Psihologul muzical”… Ce pot să vă spun? (Râde) Având în vedere ce am spus până acum, faceți o analiză psihologică așa veți înțelege ce fel de om sunt.
Mulțumesc mult, Toto!
Toto Cutugno: Cu multă plăcere! Ești foarte drăguță!
 
Autograf de la Toto Cutugno
Autograf de la Toto Cutugno pentru prietenii emisiunii

La final, l-am rugat să scrie un autograf pentru prietenii emisiunii Psihologul muzical (îl aveți scanat mai sus). I-am mulțumit din nou, i-am urat succes și mi-am luat rămas bun de la el.
 

TOTO CUTUGNO LA SALA PALATULUI (3.11.2013) – cronică de concert (click aici!!)

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here