Adevărul Live: Mircea Baniciu, rocker: „Eu iniţial nu am vrut să fac muzică, voiam să mă fac arhitect“

0
40

Mircea Baniciu FOTO Eduard Enea (Adevărul)

Voce inconfundabilă a rockului românesc, Mircea Baniciu rămâne la fel de legat de scenă ca acum mai bine de patru decenii, când a debutat cu Phoenix. Cu un nou proiect, trupa Pasărea Rock, formată din prieteni vechi, Mircea Baniciu va urca pe scenă la Folk You pe 1 august, la doar o zi după ce împlineşte 65 de ani. Despre toate acestea, artistul a vorbit la Adevărul Live.
Au creat unele dintre capodoperele rockului românesc în grupul Phoenix, iar acum legendele Mircea Baniciu, Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Josef Kappl, s-au reunit într-un nou proiect: grupul Pasărea Rock.  Au avut deja concerte în toată ţara, iar publicul cu suflet rock, de la generaţia ce a crescut cu Phoenix la adolescenţii de azi, a redescoperit bucuria muzicii bune.
Ce pregăteşte Pasărea Rock, dar şi cum îşi va serba ziua de naştere Mircea Baniciu aţi putut afla la Adevărul Live.
 
Cele mai importante declaraţii:
„În contextul ăsta s-au strâns două sau trei echipe. Una dintre ele suntem noi cei care am fost în Phoenix. Noi venind din garda veche, din anii parcurşi cu Pheonix. Îl mai avem şi pe Cristi Gram cu un parcurs important după anii 1990, până la urmă fiind exclus din trupa de bază. Ar mai putea fi Mani Neumann. Trupa revine ca un moment de închegare a trupei Phoenix. Noi facem acest asta pentru că mai sunt lucruri de spus. Fiecare dintre noi şi-a mai dorit să mai trăiască atmosfera pe care am trăit-o, atunci când am zguduit stadioane, săli de sport. Lumea rămâne aproape de ideea Phoenix, e un tot, nu o persoană“, începe Mircea Baniciu.
„Numele vine de la o pasăre mitică, Cantafabule, iar lumea m-a felicitat pentru alegere. Ideea mea a fost preluat cumva de la Florian Pittiş care a avut fericita ideea de a venit cu numele de Pasărea Colibri. Numele acesta a venit într-o clipă în care eram împreună. Eram cu o gaşcă de folk la Râmnicul Vâlcea, după ce am ieşit de pe scenă am fost prezentat ca trupa Mircea Baniciu şi trupa Pasărea Colibri. Mă retrogradaseră de la Pasărea Phoenix la Pasărea Colibri“, glumeşte Baniciu.
„Am avut concerte la Sala Palatului, dar şi prin ţară. Vă mărturisesc că mi-a fost teamă la început ă facem un turneu fără un sponsori. Dar nu a fost să fie, Pasărea Rock a fost primită extraordinar în orice oraş. Lucrurile au mers pe telefonul fără fir, au fost trei generaţii cu care ne-am întâlnit. La Timişoara am fost primiţi extraordinar, timişorenii au fost cei mai înfocaţi fani ai trupei Phoenix. Pe Facebook ne-am cam luat-o, dar au fost şi chestii pozitive. Cu cât se discută mai mult despre un fenomen, cu atât reclama e mai bună“, completează muzicianul.
„Tot turneul a fost filmat, avem material consistent. Pe de altă parte, cred că un DVD e mai potrivit decât un CD. Ele se evaporă în internet, aici lucrurile sunt mai complicate. Internetul e plin de muzică, avem o concurenţă foarte puternică la ora asta. Trebuie să faci lucruri excepţionale ca să poţi rezista. Nu am încă liniştea suficientă pentru a ajunge să definitivez nişte lucruri. Ioji Kappl a fost mai harnic şi a compus în liniştea sătucului din Germania“, explică acesta.

Gestul egoist al lui Nicu Covaci

„Nu mă aşteptam ca legea să îi dea dreptate lui Nicu, dar legea e strâmbă, problema e cu legea. El a şi zis «Profit de lege». Niciunde în lume nu poţi face un asemenea lucru. În momentul în care o piesă, un cântec sau un act artistic este public, atunci nu mai este al tău, este deja dat pe piaţă. Ţi se plătesc drepturi pentru ce ai făcut. Dar legea noastră are nişte cârlige în care compozitorul poate să interzică unuia, nu tuturor. Doar ăluia sau celuilalt, mergând pe ideea că a prejudiciat piesa. Ori cum să prejudiez când noi am făcut-o. Deci noi le-am cântat de la început. Nu cred că e bine să intru în amănunte pentru că au fost destule de discutat pe seama acestui proces. Doar că procesul încă nu s-a terminat şi putem să o lungim. Nici nu a fost dată decizia finală. Nicu s-a bucurat prematur de toată prostia asta, mi se pare un gest absolut egoist de a ne interzice nouă. De fapt, el ştie foarte bine că fără noi nu făcea piesele. Voi cânta piesele în concert, sigur că da. Asta am făcut şi până acum. În loc să îşi vadă de lucrurile pe care le mai are de făcut, ne monitorizează pe noi. E cumva urât să umbli după colegii tăi şi să îi pârăşti, apoi să te duci cu ei la tribunal. E o pierdere de vreme şi de energie. Dar asta e, am încheiat subiectul“, arată Mircea Baniciu.
„De ziua mea vom fi în Vama Veche, o să fim la Folk You. Am fost aproape la toate spectacolele, chiar şi când Moţu Pittiş prezenta sau când exista un generator în spatele scenei care avea o notă pregnantă. Am avut multe întâmplări haioase, până la urmă s-au pus bani şi a ieşit ceva. Anul trecut erau parcate maşinile din 2 Mai până în Vamă. Lumea venea, e unul dintre cele mai importante evenimente. Eu mă mir că un asemenea eveniment nu are un sponsor serios. Lumea spune că folkul e un curent muzical, un mod muzical în decădere. Dar dacă e prezentat ca lumea, aţi văzut ce se poate întâmpla“, spune el.

Andrii Popa şi fetele în chiloţi

„Lumea se duce foarte tare înspre sex în perioada asta. Totul e cu o aluzie spre spre sex. Poate e singurul mod de a atrage vizibil, dar se poate face şi altfel. Poţi să ambalezi orice produs bun în orice formă, nu mai există cenzură. Unele fete, nu vreau să le dau numele, au cântat «Andrii Popa» (una dintre cele mai iubite piese Phoenix, scrisă de Mircea baniciu – n.r.) îmbrăcate doar în chiloţi, iar când le-am întrebat de ce au făcut asta bodyguardul lor m-a oprit în spatele scenei şi m-a întrebat cine sunt“, povesteşte Baniciu.

Cântăreţ din întâmplare

„Eu iniţial nu am vrut să fac muzică, eu voiam să mă fac arhitect. Eram convins că pot să facă foarte bine treaba asta. În anul I de facultate, Covaci rămăsese fără o parte din trupa sa. Maică-mea neavând posibilităţi materiale, mi-am zis să mă întreţin singur şi nu am mai putut să părăsesc trupa. Succesul m-a determinat să rămâna, scena e ca un microb de care scapi greu. Când ajungi pe scenă cu tracul acela pozitiv, e greu să renunţi. Am fost pus şi în situaţia să mă angajez ca şi arhitect, dar nu am rezistat mai mult de două săpătămâni. Proiectele se luam pe pile şi se construia standardizat. Am continuat pe scenă. Ţineam jumătate de afişe, eram cap de afiş, lumea venea ca la urs să mă vadă“, completează Mircea Baniciu.
„Încă mai am trac pe scenă“
„Singur mă simt extraordinar de bine pe scenă. Relaţia cu publicul e unică. Nu e niciun fel de bruiaj. Comunicarea e mult mai directă aşa. Încă mai am trac constructiv pe scenă. E o legătură sfântă, cu divinul, cumva. În două ore pe scenă, eu le simt ca şi cum ar fi fost zece minute. Voi mai merge în concerte prin ţară. O să fie anunţat pe pagina de Facebook. Fiecare dintre noi are câte un proiect, avem ceva consistent. Lucrurile sunt sudate foarte repede la reîntâlnire. Încă ne simţim unii pe ceilalţi. Îţi trebuiesc ani de zile să îl simţi pe celălalt. Lucrul în echipă nu e un joc, de-asta puţine echipe rămân împreună“, încheie Mircea Baniciu.
Pe adevărul.ro puteţi vedea şi înregistrarea emisiunii!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here