Cerbul de Aur – 3 septembrie 2009

Cronică de Lavy
 

Emoții de toamnă

De ce emoții? Pentru că se anunța o vreme nu tocmai favorabilă bunei desfăşurări a acestei ediții a Festivalului Internațional „Cerbul de Aur” 2009. Sună frumos, aşa-i? Vremea poate fi un duşman de luat în seamă. Bănuiesc sau intuiesc că vă amintiți ce s-a întâmplat anul trecut la Damian Drăghici & friends! Nu e tocmai plăcut. Tot la fel, condițiile meteorologice pot fi prielnice unui show de zile mari. Aş fi vrut să spun că, atâta vreme cât nu plouă totul este excelent. Dar nu sunt prea convinsă. Pentru detalii trec la capitolul organizare.
E frig? So what!!!
Acesta pare să fie principiul după care s-au ghidat organizatorii acestei ediții, cu numărul 17. Punem cât mai multe pauze, pentru că, publicitatea e sănătoasă şi face bine la…buzunar. Lasă-i pe spectatori să dârdâie de frig (să tremure e mult prea blând!)…Pe bilete/invitații, ar fi trebuit anumite specificații : „Avem pauze cu duiumul. Afară e frig, aşa că, treceți la cojoace!” Şi nu îmi spuneți că rezolvarea ar fi o îmbrăcăminte adecvată, pentru că, nu e aşa.
De ce trebuie ca acest festival să se desfăşoare în luna septembrie? August a fost scoasă din calendar? Sunt doar întrebările unui om sensibil la frig! Aproape că aş trece peste partea cu momentul ales, dar peste pauzele lungi şi multe, nu pot…Poate că, la televizor pare altfel. Există remedii : o cafeluță, o ştire…Să sar într-un picior nu pot, vin fiert n-am găsit, floricelele sau vata de zahăr nu mă ajută. Cer prea multe, sunt conştientă de asta!
 

Curiozitate, interes real sau de ce nu…obişnuință?

M-a interesat să ştiu de ce merg oamenii la Cerb? Mă orientez în funcție de recital, vin să văd şi eu cum e live şi nu din fața televizorului sau pentru că am fost an de an şi vreau să fac clasamente, să văd ce mai e nou, ş.a…
Am primit unele răspunsuri :
Ionela (22 de ani, Braşov) : „De abia astăzi mi-am cumpărat bilet. Aseară am văzut spectacolul la televizor. Mă aşteptam la mai mult, dar poate asta va fi o seară norocoasă.
Simona (18 ani, Braşov) : „E prima dată când vin la Cerb. Sunt cu prietenele mele. Am vrut să venim pur şi simplu.”
Dan (29 de ani, Sinaia) : „Am venit la nişte amici şi dacă tot am nimerit în perioada festivalului, mi-am spus să nu ratez ocazia. E un festival mare…”
Bianca (19 ani, Braşov) : „Mi-am dorit de mult timp să vin aici şi uite că mi s-a împlinit o dorință. Scena e super. De abia aştept să înceapă.”
Sebi (31 de ani, Sibiu) : „Sunt în Braşov pentru câteva zile şi m-am bucurat că am picat o dată cu Cerbul. Chiar vroiam să văd cum e!”
Izabela (22 de ani, Braşov) : „Mi-am luat bilete pentru Holograf şi Tiziano. E prima oară şi de abia aştept să văd mai multe.”
Nu vă grăbiți să trageți concluzii. Cum pauzele sunt lungi, ai timp să auzi tot felul de păreri. Unii spuneau că prețurile biletelor sunt accesibile, alții că nu se compară cu ce vezi la televizor. Evident că mulți aleg în funcție de recital…
 

Live sau playback?

Nu vă alarmați, nu mă refer la concurenți. Ci la d-şoarele care au cântat alături de Sistem. Se auzea ca pe bandă. Să mă amăgesc şi să îmi spun că urechile mele nu mai dau randament? Sau…?
Ups. Am sărit peste partea din deschidere. S-a dansat pe Black or white (Michael Jackson), o piesă Britney Spears şi…memoria mea a cedat…
Sistematicii mi-au plăcut : foc, lasere, lumini. A fost frumos! Doar că încă sunt nedumerită. Dacă totuşi fetele au făcut playback, de ce le-au mai adus pe scenă? Ca să dea bine? Doar atât???
 

Revolta bărbaților?

Ce s-a întâmplat cu prezentarea? De când un cuplu de prezentatori este format din doi bărbați? Se practică şi pe alte meleaguri? S-au supărat fetele/doamnele şi i-au pus pe băieți la treabă? Ȋn jurul meu, am auzit tot felul de vorbe : „Auzi da de ce-s doi bărbați?”, „Ăştia-s gay?”, „Aseară nu erau şi nişte fete?” Am crezut că am halucinații în momentul în care au urcat pe scenă : Mihai Constantin & Aurelian Temişan. Apoi, mi-am zis că vor schimba rolurile, dar am rămas cu ochii bulbucați de…uimire, nedumerire…Şi acum sunt la fel.
 

Probă de microfon…unu’ doi unu’ doi

Microfonul – prieten sau duşman? Dacă în prima seară, Delia Budeanu a rost..t jumăt..i de cuv…e, acum lucrurile păreau să se îndrepte. Totuşi, a fost un lipsus hazliu. „Marcela Garcia Cruz from Me…” S-a rupt firul…Dar cred că a fost singura problemuță…
 

Semifinală în două

4 concurenți…pauză…4 concurenți…
1. Olia Tira (Moldova)
2. Marcela Garcia Cruz (Me…xic) – Mihai C. îl întreabă pe Temişan : „Ti-ai fi dorit să prezinti cu Antonio Banderas?” răspuns : „Cine nu şi-ar dori?” Dacă venea din partea unei doamne/d-şoare înțelegeam…
S-a prezentat cu piesa Nicolei : „Ȋți mulțumesc!”
3. 4 Yuz (Turcia) – „4 fețe, 4 stiluri şi personalități diferite, dar care rezonează în aceeaşi direcție.” Mi-au plăcut costumațiile lor, dar şi interpretarea piesei „Let me try”.
4. Rolf Jr. (Estonia) –
Pauză. Nu ştiu ce vedeați voi acasă, dar pe ecranele din Piața Sfatului se derulau secvențe din prima seară de festival (momentele muzicale din deschidere), imagini de la conferințele de presă (un membru al juriului care se declara mândru că face parte din juriul acestui festival, concurenții care interpretau un fragment din piesa aleasă din repertoriul românesc).
1 în 2

Ȋmpărțim semifinala în două şi prezentăm juriul de două ori. Să nu cumva să îi fi uitat…
Ȋncepe partea a doua a semifinalei. Smadar Akray din Israel cântă versiunea slow „Dragostea din tei”. Mi-a plăcut. Marios Tofi din Cipru. Din prezentare aflăm că, a venit să îşi ia revanşa în fața celor de la Vaslui (echipă care a eliminat-o pe Omonya Nicosia). Jasmine (România) – s-au împărțit afişe/postere cu ea. Am reținut doar că a făcut parte din trupa Ooops! Ovi din Norvegia (dar este tot român de-al nostru) a cucerit publicul braşovean cu piesa „Dealul cu dor”…
 

Recitalul serii. A meritat să luptăm cu vremea?

Ați văzut filmul „Mincinosul mincinoşilor” cu Jim Carey? Cand fiu-su’ şi-a pus dorința ca măcar pentru o zi tatăl său să nu mai mintă? Dacă da, atunci veți înțelege că, fie şi învăluită de această dorință, n-aş putea să spun decât : „DA, a meritat!” Şi e un da răsunător!
Luată de val, aş fi început cu sfârşitul. Dar am încercat să-mi potolesc avântul, cel puțin în încercarea de a scrie această cronică/intervenție de la fața locului.
Care a fost cuvântul/sentimentul de ordine ce m-a învăluit? O emoție puternică şi o stare holografică de nedescris. Nu mai spun care a fost reacția publicului la primele acorduri, că mulți din jurul meu au părăsit locul de dormitat şi au intrat în atmosfera de bine transmisă de pe scenă.
Nuțu Olteanu a luat parte la fiecare secundă din show. Şi e extraordinar! Momentul unplugged cu Marius Bațu a fost magic : „Fără ea”, „Te voi iubi” (a fost un moment frumos. Dan Bittman, cuprins de o emoție bine citită şi apreciată de public, le-a urat La mulți ani părinților care sărbătoresc 50 de ani de căsnicie), „Ochii tăi”, „2000 de ani”, „Dimineața”…
O piesă rar cântată în concerte, „Vine o zi” a adunat câteva lacrimi de la public.
S-a trecut de la o stare la alta. S-a țopăit pe „Undeva departe”, „Primăvara începe cu tine”, „Banii vorbesc”, s-a fredonat piesă cu piesă. A fost o stare euforică.
Funny – Cu vreo 15 minute înainte de finalul recitalului, Dan ne-a avertizat că mai avem 1 oră să ne distrăm. Aoleu, ce-am spus! Evident că, reacția publicului a fost pe măsură.
Eu m-am bucurat să ascult : „Umbre pe cer”, „Singur pe drum”, de asemenea, auzite doar în concertele importante. La final, publicul era fericit : „Bittman face show”, „Ce emoționat a fost Dan când a vorbit despre părinți!”, „Păcat că s-a terminat!”.
Eu l-am văzut pe Dan foarte emoționat. A transmis starea celor prezenți acolo.
Sunetul la recital a fost excelent. Ai mei mi-au spus că se auzea şi la noi acasă (şi stăm tocmai în Tractoru’, pentru cunoscători!), deci, se poate!
După un recital condimentat cu emoție, bucurie, dăruire, am uitat de frig, dar asta nu înseamnă că, ideea întreruperilor atât de dese, nu mai contează. E importantă pentru sănătatea națiunii! Şi e de luat în calcul pentru anii ce urmează!
Acum sunt doar fericită că am luat parte la un recital de zile mari.
P.S. A fost bis. S-a terminat cu „Banii vorbesc”. Acum am citit că au ciopârțit şi acest recital.