Cronică de Iulia Radu
„Lăsaţi jurnaliştii să vină la mine”
Să o vezi pe Shakira nu e atât de simplu pe cât pare. Asta dacă eşti jurnalist acreditat. Mai întâi, trebuie să faci o excursie la marginea Bucureştiului, pe şoseaua Străuleşti. Pentru că, nu-i aşa, conferinţele de presă s-au demodat. De ce să te întâlneşti cu presa în buricul târgului şi să dai acreditările, când poţi să-i obligi pe ziarişti să vină la tine?! De ce să le oferi posibilitatea să-şi ridice acreditarea când ajung la concert?! E absurd! Mai bine îi anunţi miercuri că pot veni joi sau vineri la tine după preţiosul bilet. Noroc că vineri a ieşit soarele. Aşa că a fost o zi perfectă pentru o ieşire la iarbă verde (până ajungi la sediul Emagic, treci de un loc, ajungi într-un câmp – o reală plăcere). La fel de minunat este şi momentul în care, odată ajuns faţă în faţă cu PR-ul firmei, afli că nu eşti pe listă. „Dar aţi primit sigur mail de confirmare a acreditării?” De fapt… nuuuuu, am vrut doar să fac o plimbare lungă şi obositoare ca să vă văd şi să vă salut şi… să mulţumesc managementului Shakirei, care, potrivit mailului trimis de Emagic, m-a acreditat la acest eveniment. Ironia este primită cu un zâmbet „îngheţat” pe faţă, şi domnişoara pleacă la colega ei pentru a consulta o listă „mai amănunţită” a celor acreditaţi. Lucky me!!! Numele lui Andrei este în tabel. Iau biletul şi pornesc înapoi spre aglomeraţia Bucureştiului (chiar îmi lipsea, acolo era aşa o linişte şi pace…).
În fine, victoriasă pun biletul la vedere şi aştept cu emoţie ziua concertului. Recunosc, vremea mă sperie un pic. Din entuziasm, ajung mai devreme la locul întâlnirii cu colega mea Anca. Oameni grăbiţi, cu copiii după ei (5-12 ani) se îndreaptă spre Piaţa Constituţiei. Fetiţele (aranjate, machiate, cu tricouri cu Shakira, păpuşi Barbie) povestesc cu voce tare cum au învăţat ele să danseze pe muzica Shakirei. Abia aşteaptă să o vadă. Publicul care merge la concert este unul tânăr, media de vârstă 30 de ani. Privesc grupurile de prieteni şi împrumut din entuziasmul lor. Cred că va fi o seară pe cinste! Mă trezeşte din visare o rafală puternică de vânt. Mă uit spre cer şi mă îngrozesc. Nişte nori gri priveau ameninţător către mine. Vântul suflă cu putere, parcă ar veni o tornadă, frunze, praf, gunoaie, toate dansează în aer. Ei, poate vântul risipeşte norii, mă gândesc eu. A venit şi Anca aşa că plecăm împreună la concert. La intrare văd un coş de gunoi plin cu umbrele, alte câteva persoane îşi agăţaseră „obiectele contondente” pe gardul de protecţie. Se intră destul de lejer.
Smiley falsa de zor pe scenă. Lume destul de puţină. Primul lucru care mă şochează: spaţiul pentru Gazon B este de două ori mai mic decât la AC/DC. Sunt, practic, cele 4 benzi ale şoselei. Cum am ajuns, cum a început ploaia. Lângă noi, se deschid imediat câteva umbrele. Ne întrebăm, oare cum au reuşit să intre cu ele?! Toată lumea încearcă să îşi pună mai repede pelerina de ploaie. Câteva familii renunţă şi se îndreaptă spre ieşire. Au copii şi nu îi pot ţine în ploaie, chiar dacă toţi sunt dotaţi cu pelerine. Plouă în rafale, bate vântul mai ceva ca iarna. În următoarele 5 minute, am îngheţat. Sunt udă până la piele (când am ajuns acasă am stors blugii la propriu) şi ploaia nu dă semne că s-ar opri. Nu ai unde să te adăposteşti. De ce nu au amenajat cei de la Emagic câteva locuri unde să se poată feri oamenii de stropii reci ai ploii? Habar n-am. La toate prognozele meteo pe care le-am ascultat, s-a spus că plouă. Ne îngrămădim sub o umbrelă, lângă standurile unde se vinde bere. Oamenii fac glume: „Fervex nu serviţi?” „Sau măcar un ceai cald”. Nu! Bere şi suc rece, că doar e vară!
Din Gazon B văd perfect! Partea de sus a scenei (acoperişul) şi jumătate din cele două ecrane (minuscule- am să le compar tot cu cele de la AC/DC- şi atunci am stat pe Gazon B, dar dacă nu am văzut pe scenă, măcar ecranele erau mari şi puteam vedea show-ul acolo). Stând sub umbrelă nemişcată, a început să-mi fie din ce în ce mai frig. M-am gândit să ies puţin să pun sângele în mişcare. Parcă nu mai ploua atât de rău. Dar bătea vântul. După cum v-am spus, stăteam pe partea de carosabil. Ştiţi cu toţii cum sunt drumurile noastre: cu gropi, cu denivelări… Ei bine, oriunde m-am plimbat, problema era aceiaşi: stăteam în baltă. Era ora 21.00. În Gazon B era lejer. Concertul a început la ora 21.15. Nicio şansă să o văd pe Shakira. La prima piesă a fost greu să o şi aud, la a doua s-a mai dres sunetul. Având în vedere condiţiile „excelente” puse la dispoziţie de organizatori, am decis să plec. Consider că nici un concert nu merită plătit cu sănătatea. Pelerinele nu făceau faţă la modul în care ploua. M-am îndreptat cu paşi repezi spre ieşire. La poartă un băiat lua umbrele din coşul de gunoi şi le vindea puţin mai departe, „mănâncă şi copilaşii mei la noapte”. Sunt stupefiată! Dar nu mă mai opresc. Tot ce vreau este să ajung acasă. Sunt sigură că acest concert merita văzut. Sunt sigură că Shakira merita mult mai mult. Dar mi se pare umilitor să fiu obligată să merg până la mama dracu’ după acreditare, să mi se ceară o cronică post-eveniment, şi să primesc astfel de condiţii de „muncă”.
Astăzi am primit de la Emagic un comunicat despre concertul de aseară. Îl puteţi citi mai jos:
Aseara a avut loc la Bucuresti primul concert in are liber pe care Shakira l-a sustinut in cadrul noului sau turneu mondial, “Sale El Sol”. In ciuda vremii de afara, diva columbiana a reusit sa incalzeasca inimile a peste 20.000 de spectatori care i-au fost alaturi de la primele acorduri pana la cele doua bis-uri sustinute la final de concert. Prezentat de Ciuc Premium si sustinut de Enel, show-ul Shakirei i-a avut in deschidere pe Smiley si Bosquito, intregul eveniment fiind parte a Emagic Summer Fest.
Seara a inceput in jurul orei 19:00 cu show-ul membrilor Bosquito, care i-au purtat pe spectatorii prezenti in Piata Constitutiei pe ritmurile celor mai cunoscute piese lansate de-a lungul timpului. Le-a urmat Smiley care, alaturi de bandul sau, a pregatit publicul pentru unul dintre cele mai energizante si seducatoare concerte ce avea sa fie pus in scena de diva absoluta a muzicii latino. Shakira a urcat pe scena putin dupa ora 21:00, in acordurile celebrei “Pienso en Ti”. I-a urmat “Why Wait” si “Te Dejo Madrid”, urmate de salutul calduros al artistei, care a multumit fanilor pentru prezenta in ciuda ploii, promitandu-le un show desavarsit. “Sunt aici pentru voi” a adaugat Shakira iesind in mijlocul publicului, pe podiumul din fata scenei, dansand in ploaia torentiala in aplauzele frenetice ale celor 20000 de spectatori. Artista a ridicat apoi pe scena doua fete din public pe care le-a invatat celebrele sale miscari din solduri si alaturi de care a dansat pe cunoscutul refren “Whenever Wherever”. Concertul a continuat cu hit-uri mai vechi, “Ojos Asi”, “Ciega Surdomuda”, “La Tortura”, “Las de la Intuicion”, “She Wolf” si “Gipsy”, dar si cu piese de pe cel mai recent album precum “Sale El Sol” si deja celebra “Loca”, Shakira pastrand pentru finalul concertului cele mai cunoscute hituri: “Hips Don’t Lie” si “Waka Waka”. Timp de mai bine de o ora si jumatate Shakira a schimbat mai multe tinute, fiind o permanenta surpriza pentru spectatorii care au avut parte de un show complet: miscari si coregrafii halucinante, o voce incredibila si cele mai cunoscute piese ale artistei preferate.
Aflata la cea de-a doua vizita in Romania, Shakira a concertat aseara pentru prima data la Bucuresti, declarandu-se mai mult decat incantata de fanii din Romania pe care, asa cum marturisea imediat dupa finalul concertului, spera sa-i revada cat de curand.
- Îi mai lăsăm să ne păcălească? C.C.R. s-a speriat și PSD joacă la doua capete… (3.12.2024) - decembrie 3, 2024
- La mulți ani, România! 🙂 Azi am fost la vot! - decembrie 2, 2024
- C.C.R. solicită renumărarea voturilorSe pare că nu putem trăi fără PSD / PNL la Cotroceni… (28.11.2024) - noiembrie 28, 2024
[…] http://andreipartos.ro/shakira-vazuta-din-b-7-05-2011/ […]