YANNI LA ZONE ARENA (14.09.2011)

Articol de Iulia Radu
A trecut o săptămână de la concertul susţinut de Yanni la Zone Arena şi eu nu am fost în stare să aştern nici măcar un rând în „Word” despre acest eveniment. Deşi amintirile sunt încă proaspete în mintea mea. Deşi mi-a plăcut. E greu de redat în cuvinte trăirile pe care le ai la un astfel de concert…. M-am urnit cu greu spre Zone Arena şi asta din cauza unei zile aglomerate la muncă. Am fost pe punctul de a renunţa la concert, dar cum nu-mi place să mă dau bătută, am făcut tot posibilul să termin la timp şi să ajung la întâlnirea cu artistul grec (e născut pe 14 noiembrie 1954 la Kalamata în Grecia). Prea multe nu ştiam despre el. Citisem că a fost nominalizat de două ori la Premiile Grammy: în 1992 cu albumul Dare To Dream şi în 1993 cu albumul In My Time. Mai ştiam că s-a bucurat de mare succes în 1994 cu albumul Yanni Live At The Acropolis, că a obţinut 35 de albume de platină şi de aur în lumea întreagă, că a vândut peste 20 de milioane de albume…
Cred că este prima dată când ajung cu 15 minute înainte de începerea concertului. M-a impresionat „marea” de oameni din faţa mea. Disciplinaţi, aşezaţi pe scaune, cu ochii aţintiţi spre scenă, verificându-şi din când în când ceasul şi şoptind „el e punctual, o să înceapă la fix”. Şi chiar aşa a fost!
Publicul l-a primit cu multă căldură pe Yanni. În schimb, el ne-a vorbit puţin în limba română: „Bună seara! Sunt fericit să mă aflu în Bucureşti pentru prima dată”. Apoi ne-a vorbit în engleză. M-a surprins plăcut când am auzit vocea din off a translatorului. Din când în când, Yanni îl felicita pentru traducerile bune, spre amuzamentul publicului.
Un singur minus aş putea trece în dreptul organizării: nu a existat nici măcar un ecran pe care să fie proiectate imagini de pe scenă, iar cei din ultimele rânduri au avut de suferit din acest punct de vedere. În schimb, sunetul a fost lăudat de toată lumea!
 
Am rămas în minte cu imaginea lui Yanni „răstignit” între două clape, cu ochii închişi şi capul lăsat puţin pe spate, contopindu-se cu muzica. M-au impresionat instrumentiştii lui! Aproape toţi au avut câte un moment de virtuozitate.Victor Espinola a avut pe scenă 3 harpe şi a cântat, pe rând, la fiecare. Ba chiar, la finalul solo-ului său (care a fost extrem de dinamic), ne-a surprins pe toţi ridicând instrumentul şi mutându-l din stânga în dreapta. Gabriel Vivas a avut în grijă contrabasul; Ming Freeman a fost la orgă (în afară de această clapă, pe scenă mai erau: cele două ale lui Yanni şi un pian, Yamaha, negru); Yoel Del Sol – un percuţionist de clasă care ne-a impresionat cu un solo de excepţie; Alexander Zhiroff, la violoncel; Dana Teboe, la trombon; şi nu în ultimul rând, Charlie Adams la baterie. Trebuie să vă spun că Charlie m-a cucerit din prima! Pe lângă faptul că este un instrumentist foarte bun, purta tricoul echipei Steaua Bucureşti! Când ni l-a prezentat, Yanni a glumit: „Eu i-am spus înainte de concert: Charlie, ai grijă că dacă pui pe tine tricoul nepotrivit nu o să ne fie bine”. Spre surprinderea mea, au fost şi câteva voci din public care au huiduit… Mai mare râsul…
Şi dacă tot sunt la prezentarea colegilor de scenă ai lui Yanni, nu pot să nu spun nimic despre cele două voci feminine carene-au vrăjit pur şi simplu. Este vorba despre Lauren Jelencovich şi Lisa Lavie.
Yanni a comunicat foarte mult cu publicul. A povestit despre câteva dintre piesele interpretate. De exemplu, ne-a spus căFelitsa este o piesă dedicată mamei lui, că Nightingale a fost compusă pentru a fi interpretată într-un concert în China, în Oraşul Interzis. A mai cântat Acroyall, The Rain Must Fall, For All Seasons, World Dance, The End Of August, Truth Of Touch, Dance With A Stranger… La un moment dat, când era aşezat la pian, Yanni s-a oprit, a privit cerul cu atenţie şi apoi a exclamat: „Aceea este luna care răsare acolo?” A fost fascinat de astrul nopţii. De fiecare dată când se aşeza la pian, privea cerul şi ne mai spunea cât e de frumoasă lună. Şi chiar era: mare, portocalie, plină… ne-a „vegheat” pe parcursul celor două ore cât a durat show-ul.
Yanni nu a fost lăsat să plece cu una cu două. La bis a cântat The Storm, One Man’s Dream… L-am simţit impresionat de modul în care a reacţionat publicul la recitalul lui. Atât de impresionat încât la final a exclamat: „Nu vă voi uita niciodată! Voi reveni anul viitor”. Îl aşteptăm cu drag!
Dacă va reveni, să nu rataţi concertul. Merită din plin!