Sunt cel puțin 100 de motive întemeiate care l-ar putea determina pe un aspirant la statutul de cântăreț, instrumentist, artist să evite talent-show-urile sau emisiunile-concurs de divertisment muzical. În acest articol am să mă refer doar la câteva dintre aceste motive. Despre celelalte am vorbit de-a lungul timpului în nenumărate texte (găsiți trimiteri către cele mai importante pe coloana din stânga ecranului).
Nu de puține ori am stat de vorbă cu persoane care au fost curtate cu insistență de producătorii talent-show-urilor din România. De la oameni simpli (foarte talentați) până la elevi la canto (nedescoperiți de marele public) și artiști cu experiență bogată de scenă (unii care au gustat la un moment dat din succesul comercial, alții care cântă de ani buni în zona underground), toți au fost bombardați cu mesaje private pe Facebook în care li se promitea marea cu sarea, celebritate veșnică, săli pline, fani isterici care-i fugăresc pe străzi pentru un autograf. Aproximativ 90% dintre cei cu care am vorbit, au refuzat oferta și și-au văzut de viață. Câțiva nu au putut rezista tentației și s-au dus. Nu poți să-i condamni. Orice om visează, speră. Nu-i nimic rău în asta. Partea urâtă vine abia după ce te trezești prizonierul unui contract, unui sistem al cărui singur scop este audiența și banul. Vei fi apoi depozitat într-un sertar și ți se va spune că trebuie să-ți aștepți rândul la… celebritate. Mulți concurenți din sezoanele trecute ale diverselor talent-show-uri încă își așteaptă rândul. Tot ce speră acum este să se termine mai repede perioada pe care au semnat nenorocirea aceea de contract (care nu este decât o lungă listă de lucruri pe care n-ai voie să le faci: să vorbești despre, să colaborezi cu artiști de la alte case de producție, etc).
Probabil, cel mai frumos compliment pe care-l poți primi la un astfel de talent-show este să ți se spună să pleci acasă pentru că te adresezi unui public inteligent care nu se încadrează în targhetul televiziunii. Abia atunci ai confirmarea că tot ce ai făcut ca artist (mic sau mare) a contat. Având în vedere că acest lucru chiar s-a întâmplat, înseamnă că mai există speranță de mai bine în showbusiness, deci este o cauză pentru care merită să luptăm.
Mizeria este mai puțin penibilă în lumina soarelui?
După cum știți, urmează să înceapă la ProTV show-ul „Cântă acum cu mine” (după formatul internațional „All Together Now”). Vorbește lumea mult pe la colțuri și nu o face în termeni elogioși.
Am primit câteva relatări de la oameni care au fost acolo, am sintetizat materialul și îl publicăm mai jos:
Desigur, la inceput totul e bine și frumos pentru ca ei au nevoie de tine. Probabil că la momentul in care au cautat in piată “carne de tun”, deja iși făcuseră necesarul de premianți. Pentru că este vorba și despre un contract, este important să definim niste termeni.
Vorbim mai intâi despre cei 100, adică cei care votează.
1. Premiantul – este acel personaj din baza de date a proteveului, fie fost laureat al “vocii”, fie din “suita” divei, adică ode umblătoare, ființe care aproape in continuu ii ridica osanale de recunoștință și care au din acest motiv tot felul de avantaje, cum ar fi și această emisiune, această promovare importantă pentru ei sau pur și simplu oameni care au primit un pont și care s-au zbatut cum au putut să obțină acest privilegiu de a se promova in cadrul acestui program. Premianții au avut privilegii complete. Transport cu avionul, camera single, asigurarea intregului acomodation, un onorariu civilizat, posibilitatea de a se exprima, posibilitatea de a-și promova activitatea. E posibil ca unii să fi dat și șpagă să ajungă in această poziție? Nu știu, dar e posibil.
- Corigentul – este acel personaj care a primit o invitatie la grămadă, de obicei pe mesageria de facebook. Corigentul de fapt a fost membru al unui cor care trebuia sa cante si sa aplaude. Nu prea are loc pentru a se exprima. Este însă important la partea de jurizare. Veți vedea în rândurile de mai jos, faptul că din cauza unor voturi, puține la număr s-au schimbat niște situații, nu neapărat dorite de organizator. Corigenții au stat doi in cameră, nu au avut masă in zilele libere in afară de micul dejun de la hotel care era oricum la pachet. Un alt aspect demn de consemnat: corigenții au venit și plecat cu autocarul. Cu 24-28 de ore de mers incontinuu, cu pauze care se raportau mai degraba la nevoile soferilor decat la nevoile celor 50 de persoane din acel vehicul. Ca să vă faceți o imagine mai completă referitoare la dimensiunile efortului, respectiv al bătăii de joc, inchipuiți-vă că in ultima zi, la filmarea finalei, care a durat 12 ore, după o pauză de o oră timp in care s-a servit masa, corigenții au plecat direct spre București (un drum de 28 de ore). Practic, 40 de ore, am fost supuși, vrând-nevrând unui regim de viață nu tocmai plăcut, ceea ce mi se pare cam mult.
Pe de altă parte, in timpul filmărilor și premianți și corigenți, deopotrivă, au avut sesiuni de 4-5 sau 6 ore in care nu aveau voie să iasă din platou nici măcar la toaletă. Nici când dorințe era imperioasă, gazdele nu reacționau, cereau răbdare… Și premianții și corigenții s-au trezit in zilele de filmare la 5.00 dimineața și au terminat uneori și la 11.00-12.00 noaptea. In toate aceste ore, s-a lucrat cam 40% din timp, in rest s-a stat, nesfârșit. Cu toate astea și corigenții și premianții trebuiau sa fie „vii”, să reacționeze energetic la toate chemările prezentatorului sau ale șefei de tulumbă, să cânte generos și să bată zgomotos din palme atunci când votau alături de un concurent sau altul. Era important să se mențină atitudinea pozitivă.
CÂTE CEVA DESPRE CONCURENȚI
Se pare că și ei au stat câte 2 in cameră. Se spune că nici ei nu au avut suficient timp de odihnă. Sunt de reținut câteva aspecte:
– obligativitatea unui anumit repertoriu
– obligativitatea unor anumite tonalități
– impunerea, inclusiv a unor schimbări de piesă pe ultima sută de metri
Au fost, in mod evident, concurenți susținuți discret din spate. Cum? Simplu. Mai intai prin incredințarea unor piese prin care personalitatea lor era scoasă in evidență, in detrimentul altora, nesusținuți, cărora ba li se dădeau piese cu tonalități diferite, ba li se dadeau piese nepotrivite personalitații lor, ba li s-a schimbat piesa inainte cu foarte scurtă vreme de intrarea in platou (la nivel de minute).
Oare pe lângă poveștile lacrimogene generatoare de audiență, respectiv publicitate și implicit bani, nu s-ar fi putut introduce și niște inregistrari de la o eventuală tragere la sorți a pieselor sau de la o eventuală tragere la sorți a ordinii in concurs? Eu nu cred că astfel de momente ar fi făcut să sufere succesul financiar cu multe zerouri ale acestor formate de import, dar ar fi crescut nivelul de transparență și incredere, foarte necesar viitorilor concurenți dar și publicului consumator in general. Unul dintre concurenți chiar s-a plâns in platou că ii schimbaseră piesa in ultimile 5 minute iar el venise pregătit, inclusiv vestimentar de cu totul altceva. Juriul i-a reproșat asta. Vorbește lumea că plângerea lui va fi scoasă la montaj. Din acest motiv, acest concurent a părăsit concursul. Evident, nu din vina lui.
E nedrept, e crud și nu in ultimul rând e inutil. Sunt inutile aceste nedreptăți. Dacă le-ar corecta, banii și succesul ar fi aceleași, insă corectitudinea și increderea ar fi infinit mai mare.
În loc de încheiere
Ar fi mult mai simplu dacă oamenii ar înțelege că o carieră muzicală se construiește pas cu pas, că nu e o rușine să cânți în cluburi, să-ți câștigi publicul prin cântecele care te reprezintă, pe care le simți cu adevărat (fie că sunt compozițiile tale, fie că sunt coveruri). Atenție mare la capcanele showbusiness-ului! Ambalajul este atrăgător, dar înăutru e mult putregai.
- Șoșoacă și Becali îmi dereglează televizorul! – Video - mai 31, 2025
- ANCA GRATEROL, VEDETĂ ÎN GERMANIA! NOTE DUMINICALE 25.05. - mai 25, 2025
- SĂPTAMÂNA MEA PE FB. 5-11.05 - mai 13, 2025
Pe mine am suna in fiecare an o fatuca de la ProTV sa particip la cite in talent show… ma intreaba daca sunt AG Weinberger – si daca sunt din Oradea – si daca cint blues – si daca nu as veni la preselectia din Oradea… iar eu raspund ca vin cu drag daca imi platesc 30.000 euro… La inceput am fost uimit de amatorismul lor degenerat in prostgust si infatuare… am vorbit si cu Mona Segal – care inca era pe atunci la Pro, dar degeaba… ma tot suna, iar eu stau cu calendarul in fata sa pot bloca datele pentru emisiune in caz ca primesc cei treizecidemii 🙂
Genială faza! Mulțumesc A.G. Așa ar trebui să procedeze și alții care se respectă! 🙂
Foarte bine ați punctat…o pățesc tot timpul, mă sună cu insistență..am cedat o data și am fost la Vocea României (sunt absolvent de Conservator, violonist, solist vocal, și cant de la 16 ani și am 31), și după ce am prestat in preselecție, juriul s-a ridicat în picioare și m-a aplaudat…după ce am semnat contractul la cateva zile, am fost sunat spunandu-mi că le pare rău și că mă așteaptă și la anul, luandu_mi „fata” absolvenți de ASE și Politehnica…atunci m-am gândit, ori păcălesc eu lumea de 15 ani încoace de cel puțin 3 ori pe săptămână, ori ceva nu e in regula…?